Gălbenelele, bune iarna pentru piele

În recomandările din acest episod, dr. Ovidiu Bojor se bazează nu numai pe concluziile omului de ştiinţă, ci şi pe experienţa sa de explorator: a condus patru expediţii ştiintifice pentru explorarea florei medicinale din Himalaya, iar în 1985 a condus şi a sponzorizat prima expediţie româno-nepaleză în Himalaya.

Degerăturile sunt leziuni grave ale ţesuturilor, cauzate de frig. Importante sunt măsurile de prevenire: îmbrăcăminte corespunzătoare (mănuşi şi ciorapi de lână), evitarea umezelii şi în special a transpiraţiei (prin pudrajul local cu talc).

Înainte de expunerea la frig se recomandă uscarea completă a extremităţilor, cele mai expuse la degerături (inclusiv nasul şi urechile) şi masaj pentru activarea circulaţiei locale. Degerăturile se manifestă printr-o senzaţie de pişcătură, apoi printr-o amorţire treptată, până ce victima nu mai simte nimic. Fricţionarea părţilor degerate cu zăpadă este o practică dezavuată astăzi, deoarece poate duce la accentuarea leziunilor cutanate preexistente şi la necrozarea lor.

• Pentru degerăturile severe se recomandă încălzirea părţilor degerate cu apă caldă (dar la nu mai mult de 40°-42°).
• Infuzie din 20 g flori de gălbenele la un litru apă, pentru spălături locale sau cataplasme.
• Fricţionări uşoare cu suc de lămâie ale zonelor afectate; cataplasme cu ceapă fiartă
• Aplicaţii cu 2 linguri de hrean ras, macerat o oră în 0,5 litri lapte fierbinte.
• Cataplasme calde cu frunze de salată verde fierte.
• Aplicaţii direct pe piele cu frunze de varză strivite şi curăţate de nervura principală, fixate cu un pansament; se schimbă de două ori pe zi.
• Băi locale cu decoct prelungit (45 minute) dintr-o ţelină cu tot cu frunze, tăiată mărunt, la 2 litri apă. Părţile degerate se ţin în decoctul cât se poate de cald şi care trebuie reîncălzit, pentru a fi folosit de trei ori pe zi. Acest tratament durează 3-5 zile.