Investigaţii care văd tulburările neurologice

Apariţia durerilor de cap, a ameţelilor, dar şi a unor mişcări involuntare pot fi semul unor afecţiuni ale sistemului nervos periferic sau central.

Diagnosticul poate fi pus doar în urma unor investigaţii recomandate de medic.

Electroencefalograma

Electroencefalograma (EEG) este esenţială pentru diagnosticarea tumorilor, epilepsiei, traumatismelor cerebrale, encefalitei, meningoencefalitei, dar şi pentru determinarea originii sindromului confuzional (manifestat prin dezorientare în timp şi spaţiu, probleme legate de memorie, agitaţie). În timpul analizei, semnalele electrice de la nivelul creierului sunt amplificate cu ajutorul electrozilor aşezaţi în diferite zone ale scalpului. În funcţie de aparat, numărul lor poate varia între 16 şi 21. Aparatele moderne sunt dotate cu căşti, care facilitează aplicarea electrozilor.

Cum se procedează

Investigaţia constă în două probe: una de hiperventilaţie (care se face cu ochii închişi şi presupune respiraţia puternică şi accelerată timp de 3-5 minute) şi una de stimulare luminoasă intermitentă (la care pacientul este supus unor flashuri luminoase între 1 şi 30 de secunde). Rezultatele analizei trebuie să fie simetrice pentru cele două emisfere cerebrale. Investigaţia durează între 20 şi 30 de minute. Investigaţia, care costă circa 100 de lei, poate fi efectuată la orice vârstă, inclusiv copiilor.

Când e nevoie de electromiografie

Electromiografia ajută la diagnosticarea afecţiunilor legate de nervii periferici, dar şi a muşchilor. Acest test (cunoscut şi drept EMG) înregistrează activitatea electrică a muşchilor şi a unor parametri electrici de funcţionare a nervilor periferici.Principalele indicaţii ale electromiografiei sunt legate de bolile musculare, de afecţiunile sistemului nervos periferic (neuropatiile periferice) şi de afecţiunile joncţiunii neuro-musculare (locul unde se realizează transmiterea impulsului nervos de la terminaţia nervului la muşchi). Există şi alte situaţii în care e recomandată această investigaţie, legate de afecţiuni  ale sistemului nervos central, care se manifestă printr-o activitate musculară anormală, precum unele forme particulare de tremor şi în  distonii.

Cum se efectuează

Procedura presupune introducerea unui ac-electrod, de unică folosinţă, în muşchi, mai întâi când acesta se află în repaus, apoi în timpul unei mişcări voluntare. Acul e conectat la un computer, căruia îi transmite informaţiile despre starea muşchilor şi a nervilor. De obicei, intervenţia este nedureroasă, însă pacientul poate resimţi un mic disconfort. Dacă însă simte durere mai intensă, atunci trebuie anunţat medicul, pentru că poate influenţa rezultatele testului. Persoana care face testul trebuie să îi spună medicului neurolog dacă urmează un tratament cu medicamente care acţionează asupra sistemului nervos. Procedura ajută şi la diagnosticarea herniei de disc, a sclerozei laterale amiotrofice şi a miasteniei gravis (afecţiune care se manifestă prin oboseală şi slăbiciune musculară).