Loboda, bună pentru rinichi

Loboda este o specie euroasiatică, cu mare vechime în cultura originară din Asia Centrală şi Siberia. Pe ţărmurile Mării Moarte creşte o varietate sărată, care se mănâncă asemănător pireului de spanac. Din aceeaşi familie face parte Loboda de grădină.

Loboda e bogată în proteine, grăsimi, vitamine, săruri minerale şi acizi organici. De aceea, ea e un excelent remineralizant şi vitaminizant. În plus, e şi o plantă diuretic-depurativă. Aceste proprietăţi o recomandă cu prioritate în curele de primăvară.

Dr. Ovidiu Bojor

Încă în medicina populară, loboda era utilizată în afecţiunile renale, hepatice şi ginecologice.

Pe alt plan, dacă, pentru creşterea dorinţei sexuale şi a potenţei, vechii greci consumau ceapă şi praz, romanii consumau ceapă şi lobodă.

Cercetări relativ recente confirmă acţiunea antispasmodică a lobodei (diminuează sau înlătură contracţiile muşchilor netezi din organele interne) şi acţiunea emenagogă (favorizează declanşarea ciclului menstrual).

Se consumă într-o varietate de preparate culinare, de la salată la ciorbă, ca atare sau în amestec cu spanacul şi ştevia.