Măghiranul, condimentul care poate vindeca o mare varietate de boli

De secole, măghiranul (Origanum majorana), originar din Asia Mică, este folosit ca medicament şi condiment. Anticii foloseau măghiranul drept condiment, la conservarea preparatelor din carne.

Specialiştii greci şi romani recomandau terapia cu măghiran bolnavilor care se confruntau cu migrenele sau cu sughiţul provocat de mahmureală. De asemenea, anticii erau convinşi că măghiranul a apărut sub supravegherea zeiţei Afrodita şi, de aceea, planta are şi efect afrodisiac.

Secretele măghiranului

În ţara noastră, măghiranul a fost adus de saşii din Transilvania, apoi planta s-a răspândit în toate zonele geografice din ţară. Cunoscut în popor sub numele de madaran şi margărean, acest condiment care se înrudeşte cu menta şi cu busuiocul se cultivă pe suprafeţe mari în judeţele Bihor, Brăila, Buzău, Dolj, Giurgiu şi Neamţ. Cu timpul, specialiştii europeni au descoperit că planta are alte şi alte virtuţi medicinale. Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, apreciază această plantă pentru efectele sale antiinflamatoare, sedative, tonic-aperitive, antiseptice, diuretice şi fortifiante.

Măghiranul, antidepresiv pentru bebeluşi şi pentru adulţi

În medicina tradiţională, măghiranul este recomandat de terapeuţi ca leac pentru tulburările digestive şi pentru malnutriţie la copii. Principiile active ale măghiranului vin în sprijinul persoanelor vulnerabile la răceli, în stări febrile, în anxietate, dureri de cap sau în balonări abdominale. Totodată, fitoterapeuţii recomandă măghiranul ca o alternativă la tratamentul cu sunătoare, în stările depresive ale adulţilor, deoarece terapia cu sunătoare este bine să fie întreruptă când şi când şi înlocuită cu măghiran.

Măghiranul este un calmant excelent şi pentru bebeluşii neliniştiţi din cauza colicilor sau din alte motive de sănătate.  

Măghiranul reglează circulaţia periferică

Tot mai frecvent, măghiranul este indicat şi persoanelor care au probleme cu circulaţia periferică (picioarele lor sunt mereu reci), dar şi celor care obosesc foarte repede sau se trezesc deseori pe parcursul nopţii din cauza contracţiilor musculare.    

Uleiul de măghiran tratează gripa şi oreionul 

Uleiul din compoziţia măghiranului ucide microbii şi combate înmulţirea bacteriilor rele. De aceea, datorită efectului antiseptic, acest ulei antiviral este recomandat de specialişti în tratarea unor afecţiuni frecvente, precum gripa şi oreionul. Mai mult, uleiul de măghiran este un excelent cicatrizant pentru diferite răni care se închid foarte greu, previne tetanosul şi tratează numeroase  fecţiuni digestive, chiar şi ulcerele interne.   

Cum se prepară, cum se administrează măghiranul

Infuzia cu efect calmant

Ingrediente: O linguriţă de plantă mărunţită la o cană de 250 ml de apă clocotită.

Preparare: Pune planta în apa clocotită şi acoperă cana. După 15  minute de infuzare, strecoară licoarea. Consumă două căni pe zi, între mese.  

Pentru prepararea infuziei recomandate în tratamentul epilepsiei şi anorexiei, se folosesc florile din vârful crengilor de măghiran. 

În caz de insomnie sau de nelinişte, se bea o cană de infuzie înainte de culcare. După administrare, consumatorul este învăluit de o senzaţie de căldură şi de linişte.    

În acelaşi timp, infuzia de măghiran întăreşte sistemul imunitar şi se bea dimineaţa, după micul dejun.  

Infuzia concentrată, un antidepresiv excelent

Ingrediente: 6 linguriţe de plantă mărunţită la o cană cu apă clocotită.

Preparare: Planta se infuzează în apa clocotită timp de 15 minute.

Ceaiul induce o stare de bună dispoziţie, fiind un remediu pentru depresii, stări anxioase şi diferite nevroze, susţin specialiştii.    

Infuzia concentrată, indicată şi supraponderalilor

Această infuzie s-a dovedit foarte bună şi pentru persoanele supraponderale, iar efectul se menţine pe termen lung, precizează  terapeuţii europeni.  

Decoctul cu efect sedativ

Ingrediente: O linguriţă de plantă mărunţită  la o cană de 250 ml de apă rece.

Preparare:  Planta se pune la fiert în apa rece. După ce a fiert cinci minute, ceaiul se strecoară şi se bea. Licoarea are efect sedativ în caz de nevroze şi fitoterapeuţii recomandă să se consume una sau două căni pe zi un interval de trei-patru zile. De asemenea, decoctul combate durerile abdominale, infecţiile renale şi are un puternic efect sudorific, ce înlătură mirosul neplăcut de halenă.