Vorbiţi cu copilul despre ce vede la televizor

Prin „timp de expunere la televizor", cercetătorii au desemnat timpul în care copiii privesc la tv, dar şi timpul în care televizorul merge fără ca preşcolarii să urmărească imaginile, fiind însă expuşi la zgomotul de fond produs de acesta.

Concluzia este că acei copii care aveau un televizor în camera lor şi care erau mai mult timp expuşi televizorului ca „fond" aveau o capacitate mai slabă de a înţelege stările de spirit. Totuşi, situaţia era mai bună în cazul copiilor ai căror părinţi vorbeau cu ei despre ceea ce vedeau la televizor; aceşti copii avea o teorie a minţii mai bine dezvoltată.