Ridichea neagră te scapă de tuse

Renumitul fitoterapeut dr. farm. Ovidiu Bojor ne vorbeşte astăzi despre o legumă foarte apreciată încă din antichitate pentru proprietatea de a stimula apetitul, de a favoriza digestia şi de a calma tusea: ridichea neagră.

De la vechii greci ştim că, dacă guliile merită greutatea lor în plumb, iar sfeclele greutatea lor în argint, ridichile ar merita cu siguranţă greutatea lor în aur. Multe din proprietăţile pentru care erau apreciate ridichile în antichitate sunt readuse în actualitate de cercetările fitoterapeutice moderne. Sunt folosite în medicină îndeosebi ridichile negre, aşa-zisele „ridichi de iarnă", care costă circa 2 lei kg.

Alături de frunzele de mesteacăn şi rădăcinile de roibă, ridichile negre formează "triada de aur", capabilă să mărunţească pietrele de la rinichi.

Efectele lor coleretice şi colagoge le fac utile pentru pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică, colecistită şi alte afecţiuni hepatice.

Bine cunoscute în medicina populară sunt proprietăţile pectorale ale ridichilor, adjuvante de real folos în bronşită, tuse de diferite etiologii, cataruri ale căilor respiratorii, chiar şi în astm.

Iată cum puteţi folosi ridichile pentru a beneficia de toate calităţile lor terapeutice: Ca atare, rase, eventual în combinaţie cu mere.

Suc, de preferat în amestec cu suc de morcovi. Este recomandat în litiază biliară sau renală. Se iau 30-40 g cu 15 minute înainte de mese.

Sirop, pentru afecţiunile bronhopulmonare. Peste ridichile tăiate felii se presară zahăr şi se acoperă; după 24 de ore se strânge sucul lăsat şi se administrează 3-4 linguriţe pe zi.

Tot ca remediu în afecţiunile bronhopulmonare, se recomandă să se scobească o ridiche mai mare, să se umple cu zahăr (miere) şi hrean. Se coace, apoi se strânge sucul lăsat şi se administrează 3-4 linguriţe în fiecare zi.

Aplicaţii locale cu ridichi rase în dreptul plămânilor (pentru pneumonii) sau în dreptul ficatului (pentru stările congestive ale acestuia).