Salcâmul alină durerile de cap

Extrem de parfumate, florile de salcâm pot fi folosite şi pe post de ”medicament”. Sub formă de pulbere, ceai, tinctură sau vin, de salcâm, acestea se folosesc cu succes în tratarea afecţiunilor digestive şi respiratorii, dar şi pentru durerile de cap.

• Infuzia din flori de salcâm se prepară din 200 ml de apă fiartă şi o linguriţă de plantă uscată. Se acoperă vasul pentru 10 minute, apoi se strecoară, iar lichidul obţinut se bea în trei reprize, după mesele principale. Infuzia combinată se recomandă, mai ales, în caz de dureri de cap foarte puternice, deoarece florile de salcâm au darul de a reduce excitabilitatea nervoasă. Aceasta se prepară din trei – patru linguri de flori mărunţite, puse la macerat într-o jumătate de litru de apă, timp de 10 ore. Se filtrează, iar lichidul rezultat se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se fierbe cinci minute într-o jumătate de litru de apă. După răcire, se filtrează şi se amestecă cu lichidul rămas de la macerat, în felul acesta obţinându-se cam un litru de ceai. Infuzia caldă de flori de salcâm, îndulcită cu miere, câte un litru pe zi, calmează accesele de tuse, durerile de piept şi febra, având proprietăţi emoliente, antiiritative şi expectorante.
• Maceratul. O cană cu macerat din flori de salcâm, consumată zilnic, te ajută să calmezi o parte dintre simptomele afecţiunilor digestive. Se prepară un macerat: 200 ml de apă în care se adaugă o lingură şi jumătate cu flori de salcâm. Se lasă la macerat de seara până dimineaţa, când se bea pe stomacul gol. Acest preparat este recomandat persoanelor suferinde de ulcer, gastrită, reflux gastro-esofagian, crampe abdominale şi indigestii după mesele copioase cu alimente grase, scrie frunza-verde.ro. 
• Pulberea calmează tusea şi are efect uşor sedativ, liniştind stările de nervozitate şi iritabilitate. În bolile de stomac, gastrită şi ulcer gastric ori duodenal, acţionează ca un adevărat pansament. Se face o cură de o lună, în care zilnic se ia câte o linguriţă de pulbere de flori înainte de fiecare masă. Pulberea se obţine măcinând florile bine uscate în râşniţa de cafea. Se păstrează la rece, în borcane bine închise, dar nu mai mult de două săptămâni, pentru că îşi pierde din proprietăţi.