Scaiul vânăt ţine dinţii sănătoşi

Este un vechi remediu terapeutic autohton, util în multe afecţiuni. Dr. Ovidiu Bojor ne explică cum poate fi utilizat scaiul vânăt.

Acţiunile terapeutice sunt motivate de conţinutul în saponozide (între care principala este saniculasaponozida B care, prin hidroliză, dă glucoză), precum şi în zaharoză, chestoză, ferulol, săruri minerale etc. Scaiul vânăt este un excelent expectorant şi calmant al tusei spastice şi convulsive, cu eficienţă deosebită în caz de tuse rebelă.

Pe lângă acţiunea de fludificare a secreţiilor bronşice şi eliminarea lor mai uşoară, acţionează şi asupra centrului tusei, diminuând excitabilitatea nervoasă şi înlăturând spasmele bronşice. Tot datorită saponozidelor, scaiul vânăt are şi acţiune diuretică. În caz de retenţie urinară, acţionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată şi prin aceasta ajutând la detoxificarea organismului. Concomitent, scaiul vânăt prezintă şi o importantă acţiune antibacteriană. Extern, se recomandă în artrite, dermatoze şi, ca adjuvant, în paradontoză.

Decoctul de scai vânăt

Pentru utilizare externă, în tratamentul dermatozelor, eczemelor la copii sau ca adjuvant în paradontoză, se prepară un decoct concentrat din două linguri plantă mărunţită la o cană de apă. Se fierbe la foc domol 10-15 minute, completând apa care se evaporă. În dermatoze şi eczeme, se aplică sub formă de comprese. În paradontoză, decoctul călduţ se ţine în gură cinci minute, apoi se elimină. Se repetă de 3-4 ori pe zi.