Socul combate obezitatea

Dr. Ovidiu Bojor, fondatorul fitoterapiei române moderne, ne prezintă într-un nou serial câteva dintre primele leacuri ale verii. “Împăratul plantelor” a publicat peste 30 de tratate şi cărţi, are peste 40 de brevete de invenţie şi se poate lăuda cu numeroase titluri internaţionale.

Socul, comun tuturor zonelor de relief, de la câmpie până la munte, înfloreşte abundent de la sfârşitul lunii mai până spre sfârşitul lunii iunie. De la soc se folosesc în scopuri terapeutice nu numai florile, ci şi fructele.

Florile şi fructele de soc au aceleaşi proprietăţi medicinale. Principală este acţiunea sudorifică: sudoraţia (respectiv, transpiraţia cutanată abundentă) are o influenţă benefică în numeroase afecţiuni, în primul rând în răceli, stări gripale, bronşite şi stări febrile. În afara efectelor sudorifice, florile şi fructele de soc au şi acţiune diuretică şi uşor laxativă. Datorită acestor trei acţiuni (sudorifică, diuretică şi uşor laxativă), florile şi fructele de soc sunt recomandate în dieta de combatere a obezităţii. Aceleaşi acţiuni explică efectele favorabile în reumatism, ca şi în bolile eruptive, cum ar fi rujeola şi scarlatina. Să nu uităm nici efectul galactogog (mărirea secreţiei lactate în perioada de alăptare), nici rezultatele bune în combaterea hemoroizilor şi în tratamentul arsurilor.

Preparate din flori şi fructe de soc

• Socata, băutură răcoritoare analcoolică, se prepară din flori.
• Compot, dulceaţă şi gem se fac din fructe.
• Decoctul se pregăteşte dintr-o linguriţă de fructe coapte, proaspete sau uscate, la o cană de apă. După ce apa dă în clocot, se strivesc boabele şi se adaugă zahăr. Se beau 1-2 căni pe zi.
• Cataplasmele cu efect antiinflamator se fac dintr-un decoct concentrat (30-50 g fructe la un litru apă). 
• Cidrul de flori de soc e mai puţin cunoscut decât socata. Se face din cca 80 g flori proaspete (2-3 umbele mari) curăţate de peduncul (care-i dă un gust amar) sau din 15-20 g de flori uscate, necesare pentru o reţetă care mai cuprinde 5 l apă şi 1 kg zahăr. Toate se fierb până la primul clocot. După răcire, se adaugă sucul de la două lămâi, puţină coajă de lămâie rasă şi 10-15 g drojdie de bere. După 5-6 zile de fermentaţie se obţine o băutură şampanizată, plăcută la gust, cu efecte diuretice, sudorifice şi depurative. Se păstrează în sticle bine închise, ţinute la rece.