Sunătoarea, o farmacie la îndemâna noastră

Sunătoarea, o plantă cu proprietăţi medicinale de excepţie, a trezit interesul oamenilor de ştiinţă încă din Antichitate.

În renumitele biblioteci ale Vaticanului, într-un tratat de specialitate, Claudius Galenus, ultimul medic de seamă al Antichităţii(considerat un precursor al medicinei şi farmacologiei moderne), a prezentat  sunătoarea ca fiind „o plantă extraordinară, un leac eficient pentru o  mulţime de boli.”

Pe plan mondial, mii de tone de sunătoare se transformă în medicamente, care ţin în frâu bolile secolului: depresia, hipertensiunea arterială, astmul, obezitatea şi îngrăşarea, afecţiuni cauzate de dezechilibrele emoţionale.

Zeci de studii şi teste de laborator, efectuate în Germania, demonstrează că sunătoarea este un tonic pentru echilibrul sufletesc. La aceste concluzii au ajuns cercetătorii germani în urma unui experiment-gigant, efectuat pe 3250 de pacienţi, suferinzi de diverse forme de depresie.

La aceleaşi rezultate au ajuns şi alţi cercetători din Statele Unite şi din Anglia. Aşa se explică faptul că, pentru prima dată în istoria medicinei alopate, tratamentul cu sunătoare este  recomandat de medici, ca adjuvant, pentru depresie.

Fitoterapeuţii din mai multe ţări au ajuns la concluzia că atât intern, cât şi extern, pojarniţa, aşa cum i se mai spune plantei în popor, demonstrează că este un remediu dovedit pentru mai bine de 80 de afecţiuni, începând cu cele hepatice şi până la  bolile respiratorii. Din aceste motive întemeiate, sunătoarea trebuie folosită cu încredere nu numai pentru efectul antidepresiv.

În compoziţia plantei au fost identificaţi 15 compuşi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, uleiul volatil, substanţe active care atribuie sunătoarei puteri vindecătoare pentru numărul impresionant de boli pe care le tratează.

Planta are proprietăţi sedative, antiseptice, cicatrizante, antiinflamatore, vasodilatatoare, remineralizante şi cicatrizante.

Tratamentul cu preparate de sunătoare s-au dovedit salvatoare pentru cele patru categorii de depresii distincte: depresii reactive, cauzate de evenimente negative din viaţa pacientului, depresii biologice (uneori moştenite), depresii psihiatrice, rezultate prin pierderea contactului cu realitatea şi depresii hibernale, apărute în sezonul rece, când lumina naturală a zilei este redusă în intensitate şi înlocuită cu lumină artificială.

Sunătoarea se foloseşte sub formă de pulbere, de patru ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol, la ore fixe: 7, 13, 19 şi 22.

La fel de eficientă este şi tinctura de sunătoare, care se prepară (într-un borcan care se închide ermetic) din patru linguriţe de pulbere de sunătoare uscată, peste care se adaugă 500 ml alcool alimentar sau ţuică de secară de 50 de grade.

Se închide borcanul şi se lasă la macerat la loc călduros. După 12 zile,  tinctura se filtrează şi se  păstrează în sticluţe mici. Se foloseşte de patru ori pe zi, câte o linguriţă diluată în puţină apă. Tratamentul trebuie urmat timp de o lună.

Terapia pentru obezitate şi îngrăşare pe fond emoţional urmăreşte atât pierderea câtorva kilograme, care se depun în timpul crizelor afective, cât şi din cauza stilului de viaţă.

 În acest caz, se recomandă infuzia combinată de sunătoare. Aceasta se prepară dintr-un litru de apă în care se lasă la macerat, timp de opt ore, patru linguri de sunătoare mărunţită. Preparatul se filtrează şi se lasă deoparte.

După aceea, planta rămasă după filtrare se fierbe într-o jumătate de litru de apă, timp de cinci minute; după ce se răceşte, ceaiul se filtrează. În final, cele două extracte se amestecă; infuzia obţinută se bea în mai multe reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Acest tratament antistres contribuie la echilibrarea metabolismului şi la combaterea obezităţii.  

Pentru hepatita cronică şi acută, sunătoarea este de un real folos, deoarece protejează ficatul de procesele distructive. În această afecţiune se recomandă, de asemenea,  infuzia combinată de sunătoare: În acest caz, se bea  câte un litru pe zi, în cure de câte patru săptămâni, urmate de o pauză de trei săptămâni.

  Specialiştii au urmărit modul în care influenţează sunătoarea somnul. În această afecţiune este foarte eficientă tinctura de sunătoare, care creşte producţia de melatonină, hormonul care stimulează somnul profund, fără vise.

Tinctura se ia de trei ori pe zi, iar ultimele doze se administrează la orele 19 şi 22. 

Celor care şi-au propus să renunţe la fumat, infuzia combinată de sunătoare le vine în ajutor, când tratamentul este urmat vreme de şase săptămâni.  În acest caz, zilnic se consumă câte un litru de infuzie.

Preparatele cu sunătoare au şi contraindicaţii.  Una dintre acestea, şi cea mai importantă, trebuie respectată de cei care folosesc medicamente de sinteză contra depresiei, insomniei, anxietăţii, epilepsiei şi contra infecţiei cu HIV.

Alergia la sunătoare apare sub formă de dureri gastrice şi de erupţii cutanate. De aceea, o perioadă, preparatul din sunătoare, indicat de terapeut, se  administrează în cantităţi foarte mici-o zecime din doza normală. Apoi, cantitatea creşte progresiv, aşa cum recomandă specialistul.

Efectele tratamentului cu sunătoare se menţin multă vreme, fără ca acesta să dea dependenţă.