Sunătoarea, pentru un ficat sănătos
Aţi cules în această vară flori cu efecte terapeutice şi nu ştiţi cum şi când se folosesc? Specialistul Click!, dr. Ovidiu Chiş, expert în medicina tradiţională indiană, ne dezvăluie astăzi câteva dintre secretele plantelor medicinale.
Terapia cu plante reprezintă partea cea mai importantă a tratamentului naturist. Plantele transferă organismului atât substanţele, cât şi informaţia necesară vindecării.
Reţeta trebuie adaptată în funcţie de tipul constituţional al pacientului şi boala sa. Substanţele naturale din plante sunt asimilate exact în doza de care avem nevoie.
Organismul îşi extrage doza necesară şi nu se produce o supraîncărcare, ca în cazul medicamentelor de sinteză.
Pentru a şti ce plantă este eficientă într-o anumită boală trebuie să înţelegem cauza profundă a bolii şi să cunoaştem stările sufleteşti generate de plante.
Cunoscând stările psiho-emoţionale asociate plantelor, putem să administrăm oricând remediul cel mai eficient care acţionează asupra cauzelor profunde ale bolii.
Practicienii ayurvedici au reuşit să-şi dezvolte capacităţile de percepţie până la un asemenea grad, încât, pentru omul de ştiinţă modern, acestea par capacităţi paranormale.
Obiectivele urmărite de tratamentul cu plante pot fi următoarele: vindecarea bolilor prin dezintoxicare, eliminarea infecţiilor, regenerarea şi îmbunătăţirea funcţiilor diferitelor organe ale corpului, uşurarea digestiei, îndepărtarea unor simptome (febră, hemoragie, dureri, gaze, diaree).
Plantele pot avea, de asemenea, efecte diuretice, laxative, expectorante sau de liniştire.
O reţetă eficientă pentru afecţiunile hepatice
Ingrediente: sunătoare (flori), coada-şoricelului (flori), armurariu (seminţe), anghinare (flori), rostopască (frunze, flori).
Măcinaţi fin plantele cu o râşniţă de cafea şi luaţi câte un gram de pulbere (o linguriţă rasă) de patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
Ţineţi plantele sub limbă timp de 15 minute, după care înghiţiţi-le cu puţină apă sau miere.
Este preferabilă administrarea la ore fixe, de patru ori pe zi: la trezire, la amiază, la apusul soarelui şi înainte de culcare.