Tu știi ce este depresia? Iată 4 mituri spulberate

Depresia este o afecțiune care, dacă nu este descoperită și tratatăla timp, poate avea urmări foarte grave.  Există foarte multe persoane care s-au sinucis din cauza depresiei, deci nu este de joacă și trebuieluată foarte în serios. Iată mai jos 4 mituri în care nu trebuie să mai crezi.

1. Nu există nici o diferenţă între depresie şi tristeţe

Starea accentuată de tristeţe este un simptom al depresiei şi nu ar trebui confundată cu ea. Tristeţea este un sentiment temporar şi apare din cauza unor evenimente neplăcute care se întâmplă la un moment dat în viaţă sau a unor amintiri dureroase. Însă, tristeţea, aşa cum apare, aşa şi trece, nu este un sentiment constant. Depresia, pe de altă parte, este o stare cronică de tristeţe care nu dispare de la sine, odată cu trecerea timpului. Mai mult, tristeţea nu este singurul sentiment pe care persoanele depresive îl trăiesc. Ele se confruntă cu sentimente de gol interior, de neputinţă sau inutilitate.

2. Depresia nu este o afecţiune reală

Depresia este o afecţiune gravă care, dacă nu este tratată, se poate acutiza şi persoana în cauză ajunge să nu mai poată funţiona normal. Medical vorbind, depresia poate fi cauzată, printre altele, de un dezechilibru hormonal sever şi afectează gândirea, modul în care percepi lumea din jur dar şi pe tine însuţi sau însăţi. Această boală poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, sex sau stil de viaţă.

3. Depresia se moşteneşte

Dacă unul dintre părinţi a suferit, la un moment dat, de depresie, riscul este destul de mic în ceea ce-i priveşte pe copii. Nu este obligatoriu ca şi aceştia să fie afectaţi, la rândul lor, de această boală. Procentul este de doar 15%. Deci, nu este o regulă!

4. Un bărbat adevărat nu este niciodată depresiv

Dacă depresia le afectează în mare măsură pe femei, asta nu înseamnă că bărbaţii sunt ocoliţi de această afecţiune. Dimpotrivă. În cazul lor, depresia poate apărea la vârsta mijlocie. Diferenţa este aceea că mulţi bărbaţi refuză să vorbească despre ce simt de frică să nu fie judecaţi de cei din jur şi de teamă să nu li se ştirbească din masculinitate. Acest lucru face ca afecţiunea să fie mult mai gravă în ceea ce-i priveşte, tocmai pentru că refuză orice tratament.