Scrisorile lui Stanca / Dragă Cruduţo,
E spiritual, imaginativ, speculativ, orientativ. Adică știe să facă și treabă cu tiv...
Lăsând gluma de-o parte, eu, fiind mai mult un ins cultural spre culturist, nu mă dădeam în vânt după nurii voștri.
Dar acum, când văd că nu-i mai aveți, nici tu, nici colega, încep să am coșmaruri estetice.
Dacă aș încerca să te introduc cu sila într-un vis erotic de-al meu, nu mai pot.
Fiindcă din fata aia frumoasă, cu totul OK, cu trup echilibrat, provocator, sexos, din sex-appealul ei - cum îi zic americanii - s-a ales praful.
Mai corect au rămas pielea și osul...Nu pot să cred, mai ales acum când ai un om lângă tine care te adulează, cum poți să slăbești atâta!?
Să tinzi spre scheleticul model anorexic. Nu știu, nu cred că oricâtă bunăvoință aș avea nu m-aș putea atinge - am spus atinge și atât - de o înșiruire de oase. Grețoase și la privit...
De un schelet vivant, care estetic, erotic, exotic este mai ucigător de pasiuni decât erau budigăii roz-bonbon ai lu' mamaie.
Ăia care aveau și elastic la capu' cracului dă îi lăsau bietei femei niște cercuri adânci în carne, de bietul bărbat când le vedea se ducea direct pe câmp la sapă...
Sau la arat, că tot în lirica populară, aratul-semănatul simbolizează tot "fapta aceea ce-o face omul cu femeia"... Așa că, vorba tătânelui matale: pune mâna și mănâncă!
Digeră și prosperă. Mestecă bine meniul: de la stekuri delicioase și consistente, la legume opărite și cu mult ulei de măsline stropite și acceto di Modena, până la fructe de mare.
Știi bancul că dacă fructele de mare sunt crabul, homarul, calamarul, sepia atunci ursul și vulpea sunt fructe de pădure...
Treci și pe ele: ia o salată de veveriță... Și, zi-i juvetelui din prejmă să-ți dea o ciorbă de făsui, cu ceapă de apă... și cu pâine la țăst să vezi ce popou faci.
Hai, poftă bună...!
George Stanca, pamflet