Scrisorile lui Stanca: Dragă Gică Hagi,
Te-am văzut recent la TV. Supărat rău. La meciul cu Poli. Te-am auzit la o emisiune DIGI. Mai supărat rău. Am citit în ziare declarații. Cel mai supărat rău.
Constat, ca la întreaga media, întreaga lume a fotbalului, ca la tot românul o isterie păguboasă. Este poate una a schimbărilor bruște. A unor tensiuni privind un viitor incert. E valabil pentru români, căci uite ce e în Ucraina și ce ne poate aștepta. E apoi, teama asta de viitor provocată de schimbările implacabile în fotbalul nostru.
De la LPF la FRF. Să nu uităm faptul extrem de supărător pentru tine al eșecului provocat la alegerile FRF. Unde așteptai ceva și a ieșit o catastrofă. De natură să te enerveze, să te supere.
Peste toate, mai vine și starea echipei tale "Viitorul" care e aproape de retrogradare. Nimic în această perioadă a vieții tale care să însenineze existența și viitorul. Nu mai pun situația nenorocită a nașului tău, Gigi Becali, de natură să deprime pe orice apropiat. Precum, mai ales, starea cumnatului, prietenului, partenerului tău de fotbal și proiecte Gică Popescu. Nu ai o situație de invidiat. "Bucuria dușmanilor" s-ar spune. Deși eu nu prea te văd având dușmani decât acolo unde, eventual, ai călcat rău pe cineva... deși nu știu un asemenea caz.
În ceea ce privește ultimul meci, eu spun că nu pot crede că arbitrul Tudor, incriminat de voi, ar fi unealta cuiva sau ar avea ceva cu tine. Că a greșit, asta e sigur. Chiar indubitbil.
Dar eu unul nu-l pot suspecta pe acest bun creștin de neonestitate, de intenție. Dacă ar fi așa un întreg eșafodaj moral mi s-ar distruge. Nu pledez pentru el. Dar, cred că aici, la fotbal, ideea unui complot care să te vizeze nu e viabilă. Mai degrabă este doar efectul, prin cumulare, al marilor necazuri care te urmăresc. Nu te ambala! Sau, ca să te eliberezi de toate, ar fi bine să stai o vreme în "țara ta"...nu glumesc deloc... Turcia. Acolo ești adulat. Divinizat. Respectat. Nu ca la noi, la români, a căror morală stă doar în capra vecinului.
Turcia e o terapie pentru tine, Gică...
George Stanca, pamflet