Spania, regina lumii!
Ca şi la Euro 2008, succesul Spaniei a venit parcă firesc, ca o succesiune logică e evoluţiilor din teren. În spatele acestei impresii de suprafaţă stau însă mai multe detalii, care, puse la cap la cap, se îmbină în imaginea completă a unei campioane mondiale.
Citeşte şi
Caracatiţa Paul se va retrage «din fotbal»!
Spaniolii, aşteptaţi ca nişte eroi
Iată cele mai tari declaraţii de la Mondial
1. Cele mai bune cifre ofensive. Cu excepţia eficienţei, Spania domină toate statisticile ofensive.
Cele mai multe pase (3803), cele mai multe şuturi (121), cele mai multe centrări (161) cele mai multe acţiuni de atac (107), cele mai multe mingi trimise în careu (61) şi cele mai multe acţiuni individuale (178).
Bucurie imensă în vestiar. Capdevila, cu găleata în cap
2. Cea mai bună defensivă. Spania a primit doar două goluri, ambele în grupe.
Din optimi, ibericii au stabilit un record: prima campioană mondială care nu primeşte niciun gol începând cu faza eliminatorie.
3. Omogenitatea atacului Barcelonei. Din cei şase fotbalişti de la mijloc în sus, singurul care nu a fost de la Barcelona, echipa cea mai ofensivă a Europei, a fost Xabi Alonso.
4. Deasupra rivalităţii Real-Barça. Saturaţi de trofeele de la cluburi, spaniolii s-au ridicat deasupra rivalităţii istorice dintre Real şi Barcelona şi au pus umărul pentru a obţine singurul succes care le lipsea din palmares, cel cu naţionala.
Puyol şi Fabregas l-au imitat pe Al Bundy. Rafael Nadal a pus şi el mâna pe cupă
5. Experienţa trofeelor de la cluburi. Jucătorii Spaniei aveau la startul Mondialului cele mai multe trofee în palmares dintre toţi fotbaliştii prezenţi în Africa de Sud, 149 în total, adică o medie de 6,5 pentru fiecare fotbalist.
6. Del Bosque, cel mai titrat antrenor. Vicente del Bosque e cel mai titrat antrenor de la Mondial în ceea ce priveşte trofeele de la club, cu două Ligi ale Campionilor câştigate cu Real Madrid.
7. Renunţarea la Torres. Del Bosque a avut curajul de a-l scoate din echipă pe Fernando Torres înaintea semifinalei, atunci când a văzut că atacantul dorit de toate marile cluburi ale Europei nu e în formă.
Casillas îşi sărută cu foc iubita
8. Betonarea mijlocului. Criticat pentru că a schimbat sistemul lui Aragones, adăugând încă un mijlocaş defensiv, Del Bosque a arătat că a gândit corect.
Xavi a avut astfel mai multă libertate de mişcare, iar cei doi închizători, Xabi Alonso şi Sergio Busquens, au dat o mai mare siguranţă apărării.
În Spania a fost nebunie generală
9. Del Bosque a uitat de trecutul de la Real. Cariera lui Del Bosque se confundă cu cea a lui Real Madrid, dar tehnicianul Spaniei a „uitat" de acest lucru şi a mizat pe jucătorii în formă, adică ai Barcelonei.
Astfel, în finală, Barca a avut 7 jucători în primul „11".
10. Xavi, „creierul" echipei. Pe lângă forţa de grup a echipei, Spania a avut şi individualităţi de marcă.
Poate cea mai mare a fost Xavi. Conducătorul de joc al Barcelonei e un tip de jucător pe cale de dispariţie, în stilul lui Zidane sau Riquelme, care controlează ritmul unei echipe.
Presa spaniolă a comentat triumful ibericilor. "Iniesta ne duce în Rai", scrie Marca.
"Campionii lumii, este ca un vis frumos" - AS, în timp ce Sport punctează: "Mulţumim, Iniestazo! Suntem regii lumii".
"Cuvintele nu pot exprima o asemenea bucurie. Suntem în al 9-lea cer. Spania, Spania, Spania!", a titrat în extaz şi Mundo Deportivo. «Spania mecanică», e titlul şi în "La Vanguardia".