VIDEO Violenţe în Hong Kong, între zeci de mii de protestatari şi forţele de ordine

Ciocniri violente dintre protestatari şi forţele de suprimare a revoltei au avut loc duminică, la Hong Kong. Manifestaţia paşnică, începută drept o mişcare Occupy (protest paşnic, iniţiat în New York în septembrie 2011 - n.r.), a fost respinsă de autorităţi cu gaze lacrimogene.

Conduşi de studenţi, cei peste 80.000 de protestatari - după estimările activiştilor, autorităţile nu au oferit o estimare - au încercat vineri să paralizeze „inima” centrului financiar asiatic, însă mişcarea s-a lovit de un răspuns în forţă al autorităţilor.  

Manifestaţia, organizată sub numele „Occupy Central (referire la districtul financiar al Hong Kong-ului - n.r.) with Love and Peace/ Ocupaţi centrul cu dragoste şi pace” a continuat duminică dimineaţă, în ciuda mobilizării impresionante de poliţişti pentru dispersarea mulţimii, informează adevărul.ro.

Până acum, poliţiştii au arestat peste 60 de protestatari în mişcarea pe care unii analişti o aseamănă cu revoluţia pro-democraţie din Beijing, din 1989, care a fost înăbuşită în sânge în Piaţa Tiananmen.

Proteste pentru democraţie la Hong Kong. Ce vor manifestanţii  

Protestatarii cer Partidului Comunist să-şi retragă actualul cadru pentru reforme în Hong Kong, fostă colonie britanică, şi să reia negocierile cu autorităţile regionale şi societatea civilă pentru elaborarea unor noi priorităţi. Hong Kong-ul s-a întors sub guvernare chineză în 1997, în cadrul unei formule cunoscută drept „o ţară, două sisteme”, care garanta Hong Kong-ului un grad sporit de autonomie şi libertăţi de care restul Chinei nu se bucură. Votul universal pentru alegerea liderilor a fost stabilit atunci drept un eventual scop final al acestei formule de autonomie.  

Însă Beijingul a respins luna trecută cererile ca populaţia să aleagă liber şi direct următorul lider al oraşului, conducător al guvernului regional, atrăgând de atunci ameninţările activiştilor de a bloca districtul financiar, Centrul. De cealaltă parte, Beijingul încearcă să limiteze lista candidaţilor la o mână de politicieni, toţi loiali Partidului Comunist.