Viorel a rămas orb de la o meningită

V-aţi întrebat vreodată de ce se spune «îl iubesc ca pe ochii din cap»? Cu siguranţă, răspunsul este că vederea, lumina ochilor, este extrem de preţioasă. Drama lui Viorel-Ionuţ, de 9 ani, este că, în urma unei răceli puternice a rămas orb.

Viorel s-a născut pe 5 iulie 2000, în comuna Copăceni, de lângă Bucureşti. Când avea 7 luni, a răcit.

Părinţii l-au dus la spital. După patru zile de internare, vestea dată de medici i-a năucit pe Elena-Mihaela şi Nicolae Nan: Viorel-Ionuţ avea meningită acută virală. Copilului îi era afectat creierul mic şi nervul optic.

Şi aşa mic-mititel, când abia începuse să descopere chipul mamei şi minunăţiile lumii din jurul său, Viorel a rămas orb.

A început imediat tratamentul de recuperare şi semnele păreau promiţătoare. Copilul a început să meargă când a împlinit 11 luni. La un an şi jumătate a început să vorbească. Atât. Pentru vedere nu s-a putut face nimic.

Urmăreşte aici un material VIDEO cu Viorel.

Părinţii nu s-au dat bătuţi. În septembrie 2004, l-au dus pe Viorel la un tratament cu acupunctură. În 2008, graţie unei fundaţii, au reuşit să îl ducă în China, unde copilul a făcut implanturi cu celule stem (recoltate din cordon ombilical).

Întorşi acasă, au continuat recuperarea. Au apărut primele semne de vedere. Cam slabe, dar era ceva. În 2009, tot ajutat de nişte oameni cu suflet mare, au ajuns din nou în China, unde Viorel a făcut un nou implant cu celule stem.

O serie de investigaţii medicale de specialitate au indicat refacerea legăturii dintre creierul mic, nervul optic şi retină. Micuţul a început să poată să-şi coordoneze mişcările ochilor. A scăpat de durerile de cap. Semnele de vedere sunt, dar slabe. Diagnosticul: Hipoplazie secundară de nerv optic.

Acum, pentru a vedea bine, Viorel are nevoie de încă un implant cu celule stem, care să fie efectuat la 6 luni după cel de-al doilea (care a avut loc în perioada 18 iunie - 17 iulie 2009) la Spitalul Chengyang Qingdao din China.

Adică pe 18 decembrie 2009. Are nevoie de 26.300 USD, pentru analize, implant, tratament de recuperare şi spitalizare. Ar mai avea nevoie de bani pentru transport şi alte cheltuieli. În total cca 30.000 USD. Hai să dăm din puţinul fiecăruia pentru ca acest îngeraş să vadă mingea după care aleargă în parc!

Băieţelul este şcolar-navetist

Viorel Nan merge la Şcoala specială pentru Ambliopi. Zilnic bate drumul dintre casa din comuna Copăceni şi Bucureşti, la şcoala aflată lângă Hala Traian. Două ore dus, două ore întors. I-a «aranjat» călătoria tatăl lui, Nicolae, şofer de autobuz.

El este singurul care aduce bani în casă şi tot el îl duce pe Viorel la şcoală. Aşa că, Nicolae nu are voie să se lase doborât nici de oboseală, nici de durerea de a-şi vedea băiatul suferind. Părinţii mai au un copil, o fetiţă de 11 ani.

Reacţiile cititorilor

Pentru Ovidiu Corcodel, de 4 ani:

Elena s-a oferit să îl ducă cu maşina de la spitalul din Bucureşti până acasă, în judeţul Constanţa. Doamna Umbrărescu de la o mare firmă din Bacău intenţionează să îl sponsorizeze pe băieţel.

Pentru Ştefania, de 3 luni:

Andra Mititelu, o mămică din Dragomireşti, vrea să-i doneze hăinuţe, jucării şi o scoică pentru bebeluşi.

Pentru Lăcrămioara, de 8 ani:

O doamnă din Bistriţa va trimite pachet cu haine pentru cei trei fraţi ai Lăcrămioarei. Irina Năstase îi va duce la spital hăinuţe. O pensionară din Baia Mare vrea să trimită nişte bani părinţilor.

Fii bun, ajută!

CONT LEI: RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000

CONT EURO: RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000

Cod swift: PIRB ROBU; Banca Piraeus, sucursala Pipera.

 CUI R18990288

Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.

*******************************************************************

Sute de copii aşteaptă o mână întinsă

* Ştiaţi că într-un singur an, lună de lună, prin trei secţii de oncologie pediatrică din trei spitale bucureştene îşi trăiesc chinul vieţii şi al morţii peste 220 de copii şi adolescenţi? Alte câteva sute sunt internaţi prin spitalele din ţară.

* Ziarul Click! vă va spune o parte din poveştile lor triste deoarece aceşti copii au nevoie de noi toţi ca să trăiască.

Cancerul îi doboară doar pe cei diagnosticaţi prea târziu sau ai căror părinţi nu ştiu sau nu găsesc resurse să se lupte. Micuţii sunt viteji si, chiar dacă nu înţeleg de ce sunt bolnăviori, ştiu că trebuie să stea în spital, ca „nenea" sau „tanti" doctor să-i vindece.

Îşi iau porţia de chimoterapie sau radioterapie - unii sunt operaţi, iar mulţi dintre ei supravieţuiesc.

Pleacă acasă după două săptămâni sau o lună - dacă „au noroc". Chiar şi fără un picior sau o mână, fără un rinichi sau o coastă, fără păr, fără gene şi sprâncene.

Dacă nu au noroc din prima, stau cu lunile în spital. Cei care rezistă cu anii au deja două domicilii, unul fiind spitalul.

* Din lumea noastră mare, plină de necazuri mici, am nimerit în lumea lor mică, plină de necazuri mari. Două lumi.

Fiţi buni şi, împreună cu Click!, ajutaţi-i!