Alex Calangiu, chirurgul lui Bebe Măcelaru’ din Tătuțu', dezvăluiri de pe platoul de filmare: „Au mai fost mici accidente” Ce sfat i-a dat „ dirijorul” Anghel Damian?

Distribuția serialului „Tătuțu’” reunește actori consacrați din cinematografia și teatrul românesc, continuând povestea prequel a producției „Clanul”. Click! a stat de vorbă cu Alex Calangiu despre provocările pe care le-a întâmpinat în rolul doctorului Ștefan Moroianu, chirurgul personal al lui Bebe Măcelaru’. 

Alex Calangiu a absolvit cursurile departamentului de Teatru din cadrul Universității din Craiova în anul 2008 și este angajat la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova din anul 2015.

În 2024, a fost distins cu premiul Gopo pentru cel mai bun actor într-un rol principal, pentru rolul Viorel Stănese din filmul Libertate, regizat de Tudor Giurgiu, care a fost declarat atunci și cel mai bun film al anului.

În „Tătuțu’”, serialul produs și regizat de Anghel Damian, Alex Calangiu joacă rolul doctorului Ștefan Moroianu, chirurgul personal al lui Bebe Măcelaru’. 

Click!: Ultimul episod din sezonul 3 este filmat integral one-shot, fără nicio tăietură. Care a fost prima reacție când ai aflat propunerea?

Alex Calangiu: Nu știu dacă există actor care să nu se bucure de o experiență de acest gen. Fiind ceva atât de greu din punct de vedere tehnic, e posibil să nu te întâlnești niciodată cu o propunere ca asta. Deci, m-am simțit norocos, parte dintr-un demers riscant și curajos.

Click!: Ce înseamnă, concret, pentru un actor, să joace aproape o oră fără „plasă de siguranță”?

Alex Calangiu: Înseamnă, în primul rând, o responsabilitate imensă. În cazul nostru a fost și o filmare foarte grea, cu îngrozitor de multă figurație, multe spații, muzicanți care cântau live. Ultimul lucru pe care ți-l dorești este să meargă totul bine și să gafezi tu, să risipești timpul tuturor pentru că n-ai reușit să faci cum trebuie părticica ta. 

Eram toți ca un mecanism cu multe rotițe care n-aveau voie să dea rateuri. La cea mai mică greșeală se lua totul de la început. 

În mod paradoxal, a fost momentul în care am simțit exact emoțiile pe care le am la o premieră de teatru. Totul e acolo, pe viu, acum ori niciodată.

„Am mers cu încredere pe mâna lui Anghel Damian”

Click!: Într-un one-shot, sincronizarea dintre actori, cameră, lumini și echipa tehnică devine aproape coregrafie. Cât de mult v-a ajutat chimia dintre voi, dobândită în toți anii de „Clanul” și „Tătuțu’”? 

Alex Calangiu: Nu cred că s-ar fi putut face dacă nu ne-am fi cunoscut foarte bine între noi, dacă nu am fi avut foarte mare încredere unii în ceilalți. Sigur că factorul care a contat cel mai tare a fost că am mers toți cu încredere pe mâna lui Anghel Damian. Când simți că „dirijorul” știe ce face, devine totul mult mai armonios și vrei să contribui și tu cu ce ai mai bun în momentul respectiv.

Click!: Se spune că într-un astfel de format emoția devine mult mai autentică, pentru că nu există întreruperi. Ai simțit și tu asta în jocul actoricesc?

Alex Calangiu: Da, chiar da. Am mai spus-o, era genul de emoție pe care o simt la teatru, înainte să intru pe scenă la premieră. Nu știi cum o să fie, dacă o să iasă, dar abia aștepți să se întâmple.

Click!: Există o scenă din episod care ți-a dat cele mai mari emoții înainte de „motor”?

Alex Calangiu: Aveam un întreg parcurs acolo și totul era la fel de important, pentru că nu era loc de greșeală. Dar, la nivel actoricesc, aveam o secvență în care mă gândeam să trădez, să las totul baltă și să mă salvez, după care alegeam să rămân. Era o secvență fără cuvinte, dar cu multe gânduri care se băteau cap în cap. Anghel a venit la mine și mi-a zis să mă duc acolo exact cum simt și asta am făcut. Cred că acea secvență a fost cea mai complexă pentru mine.

Click!: Ați avut momente neprevăzute în timpul dublelor, mici accidente, improvizații sau situații care au trebuit integrate din mers?

Alex Calangiu: Au mai fost, da. Ne-am reorientat repede și am salvat dubla. Dar n-aș vrea să dau detalii, că sunt mai mulți colegi implicați și nu știu dacă și ei ar vrea să povestim asta.

„Ștefan Moroianu, doctorul pe care îl joc, este un om fundamental bun”

Click!: Dacă ai putea „fura” un singur lucru de la personajul tău din Tătuțu’ ce ai alege și de ce?

Alex Calangiu: Bunătatea. Ștefan Moroianu, doctorul pe care îl joc, este un om fundamental bun. E aproape ca „Idiotul” lui Dostoievski. Mi-ar plăcea să fiu atât de bun cum e „Fane”. Bunătatea asta îl face să aibă curaj până la a-și ignora instinctul de conservare uneori, deși el, la bază, e un om cuminte și mai degrabă fricos. Îmi place mult de Ștefan. E un om bun și are o etică personală de care se ține până la capăt.

Click!: Cât din tine există, de fapt, în personajele pe care le joci?

Alex Calangiu: Se spune că fiecare dintre noi avem totul în noi. Și bunătate, și răutate, și un posibil criminal, dacă viața te pune în situația de a te salva printr-o crimă, și inteligență, și prostie etc. Ce ne diferențiază este cât din trăsăturile astea alegem să accesăm în viața de zi cu zi. Deci, atunci când joc un personaj, caut în mine tot ce e nevoie ca să semăn cu personajul respectiv. Așa că da, există mult din mine în personaje, pentru că apelez la sentimentele mele proprii ca să pun viață în ceva ce există inițial doar pe hârtie.

„Sunt un om obișnuit și acasă, și în afara ei”

Click!: Care este cea mai impulsivă decizie pe care ai luat-o vreodată?

Alex Calangiu: Să mă fac actor. Eram adolescent și tocmai văzusem „Ubu Rex” al lui Silviu Purcărete la Teatrul din Craiova, orașul din care vin. Am ieșit de la spectacol cu sentimentul clar că știu ce vreau să fac în viață. După care m-am ținut de plan.

Click!: Care e cea mai mare diferență dintre imaginea publică și omul care ești acasă, între ai tăi?

Alex Calangiu: Nu prea am o imagine publică. Sunt un om obișnuit și acasă, și în afara ei, nu fac eforturi să mă prezint într-un anume fel în afara casei. Un om obișnuit cu o profesie mai neobișnuită. Atât.