Cum a fost Crăciunul pentru Fuego? Unde îl va prinde Revelionul pe celebrul artist și ce superstiții are: „Viața este mult prea scurtă și prea compactă”

Paul Ciprian Surugiu cunoscut ca Fuego (49 de ani) a avut un an plin. A alergat mult, s-a bucurat de tot, a primit și cadouri la scenă, din partea fanilor, de tot felul, și a fost cel mai fericit.

Unde îl va prinde Revelionul pe celebrul artist și ce superstiții are dar și cum a fost anul 2025 pentru el, Fuego ne-a povestit, exclusiv pentru Click! Și, cel mai important, artistul va împodobi un brad aparte chiar pe data de 29 decembrie!

“A fost cu provocări multe!”

Cum a fost anul 2025 per total pentru tine?

PLIN! Poate că mult prea plin pe alocuri, dar frumos, variat, cu multe proiecte, ofertant, cu evenimente remarcabile, cu emoții, cu de toate. A fost cu provocări multe! Îndrăznesc să spun, fără să supăr pe cineva, cumva, că a fost un an bun, un an roditor, un an în care am evoluat, am căutat și am vrut să arăt tuturor că sunt mai bun, că pot, că vreau și că muncesc pe rupte pentru a fi relevant, pentru a fi în rândul celor care contează, cu echipa mea de oameni de aur, fără trusturi majore sau echipe de peste 50-60 de oameni. A fost un an cu bucurii, dar și cu tristeți, care a trecut multe prea repede și la finalul căruia pot exclama că sunt fericit și iubit. 

Unul dintre momentele pline de încărcătură a fost seara de 7 noiembrie, când am avut concertul anual imens de la Chișinău și în sala care era sold out de multă vreme, a venit și președinta Republicii Moldova, doamna Maia Sandu. Puteți vedea acest concert grandios pop simfonic, în exclusivitate, la TVR 2, pe 27 decembrie, de Sfântul Ștefan, de la ora 20.05, timp de trei ore. Mă veți descoperi altfel, cu tare multe emoții, cum nu am mai avut de multă vreme. E un concert în care suntem peste 100 de artișți pe scenă, de la Orchestra Națională a Filarmonicii ”Serghei Lunchevici” din Chișinău, dirijor Cristian Obrejan, până la Capela Corală ”Doina”, dansatori și desigur, invitați speciali, artiști basarabeni precum Adriana Ochișanu, Anișoara Puică, Ana Cernicova, Doredos și Andrei Porubin! 

“Cred că am colindat peste 40.000 de români”

Crăciunul a fost așa cum ți ai dorit? Ai făcut cadouri, ai primit tot ce ți ai propus?

Crăciunul a fost pe scenă, a fost cântând, a fost aducând bucurie oamenilor. În luna decembrie, cumulat, atât de la concertele de sală, cât și de la Târgurile de Crăciun cele mai importante, pe unde am cântat sau la evenimentele organizate, cred că am colindat peste 40.000 de români. Acesta este cadoul meu cel mai de preț pentru public, dar și pentru mine, pentru că îmi place ce fac. Mai am și momente în care parcă nu mai pot, nu mai vreau, mă simt blazat, mi se pare o rutină, dar aceste momente sunt rare și sunt doar ”excese de oboseală” cumva. În rest, iubesc ce fac cu ardoare, sunt motivat și îmi place. Astfel, Crăciunul meu e muncă, de 20 de ani. Nu am mai împodobit bradul de ceva vreme și anul acesta mi-am propus să fac un brad aparte fix pe 29 decembrie, pentru a mă putea bucura și eu de el câteva săptămâni. 

Cadouri am primit la scenă multe, care de care mai atipice, de la mâncare la dulceață, de la flori la tot felul de broșe și felicitări variate, cu texte ”amoroase” de la admiratoarele mele! Am și oferit prietenilor dragi cadouri și celor la nevoie, dar nu fac niciodată caz pe asta, pentru că o fac fix pentru împăcarea mea. Dar cel mai important cadou, lăsând gluma la o parte, este acela că am reuși să fiu sănătos, la propriu, să nu răcesc în toată această lună în care am cântat non-stop, am stat și în frig și am interacționat cu zeci de mii de oameni, unii din ei gripați, răciți. Acesta-i cadoul cel mai de preț, iată, că după o lună de cântat non-stop, cu tot soiul de evenimente, unele mai solicitante cacelelalte, mai pot cânta și mai pot să-mi dau sufletul pe scenă! 

Cum ești în perioada sărbătorilor de iarnă? Ce te frământă din copilărie, ce gânduri ai de atunci și cum îți amintești cele mai frumoase clipe petrecute cu familia?

Sunt pe scenă, de 20 de ani! Sunt bine și fericit că am devenit cumva, cu toată modestia la purtător, un brand al Crăciunului, prin muzica mea. După cum știți, anul acesta, alături de Kiss Fm și Hahaha Production și de artiștii tineri comerciali de la noi – AMI, Alina Eremia, Feli, Lora, Cornel Ilie, Călin Goia, Liviu Teodorescu, Adrian Sînă, Mira, Olivia Adams, Minelli, Nicole Cherry, Irina Loghin  – am regândit și reorchestrat piesa ”Împodobește, mamă, bradul” la aproape 25 de ani de la lansarea ei și e o bucurie să știu că piesă își capătă locul ei binemeritat pe piață și în rândul publicului. Am mai povestit tabloul idilic al copilăriei mele, pentru că mie îmi zboară gândul la copilărie. Mai ales când văd că puștanii din zilele noastre nu mai nici o aplecare asupra Crăciunului, nu mai au zăpezile de odinioară, nu mai merg la colindat sau afară ca să se întâlnească și să pună la punct diverse jocuri. Nu regret acei ani și nu trăiesc deloc în trecut, dar Crăciunul copilăriei mele rămâne una dintre imaginile idilice și speciale, care mă însoțește și azi. Începeam toate pregătirile cu vreo câteva săptămâni înainte. Se planifică în casă tăierea porcului, care era un adevărat eveniment. Mie-mi plăcea să gust șoricul și să asist la prepararea bunătăților, de la cârnați la caltaboși sau tobă. Mai apoi apărea mirosul de cozonaci, curățenia generală, împodobitul bradului, în seara de ajun.

Separat de asta, făceam planuri cu ai mei colegi de mers la colindat. Ne puneam la punct un repertoriu variat și ne luam la noi un casetofon cu Ștefan Hrușcă, care era cumva fundal sonor pentru ce aveam noi pregătit. Nu-mi imaginam pe vremea aia că voi deveni și eu, peste ani, mai mult sau mai puțin, prin cântecele mele, un brand al Crăciunului românesc. Iarna ne făcea să fim mult mai sprinteni și ne solicita mult. Nu știam de alte jocuri decât de cele din zăpadă. Dădeam și cu lopata să dezăpezim strada, ne bucuram de gustul portocalelor, care nu erau prea dese și desigur, de gutui și ceaiul cald, cu scorțișoară, pe care mama mi-l făcea când mai intram în casă, într-o pauză de bulgăreală.

Tradițiile erau frumoase, lumea era mai bună și mai apropiată și nu se punea accentul pe ce și cum are fiecare, ci mai degrabă pe cum să împartă sau cum să-l ajute pe cel de lângă. Crăciunul din copilăria mea era mai simplu. Venea și Moșul Gerilă și-mi aducea de fiecare dată un cadou special, care mă minuna și de care uite, îmi aduc aminte și acum. Țin minte fiecare dar primit și eram fascinat de cum poate Moșul să vină fără să-l văd, deși așteptam destul de mult să ajungă, fără să adorm! Tot în copilăria mea, toată strada mirosea a cozonaci! Turda era așa, ca într-un basm, de Sărbători. Așa vedeam atunci. În inocența noastră, eram fascinați de „întâmplările iernii, de ninsori, de zăpezi,  de  țurțuri atârnați în fereastră, aşa cum eram fascinați de tot! Din toate casele răsunau colinde. Pe străzi, oamenii dădeau la lopată şi nu făceau aşa mare caz, dacă nu apăreau utilajele de dezăpezit, deşi zăpezile de altădată erau mult mai bogate! De la prima zăpadă dădeam iama în curtea școlii și ne jucam, făceam cazemate, ne luptăm cu bulgării, eram afară și eram căliți. Nu postam pe Facebook când apăreau primii fulgi şi nici selfie-uri cu bradul nu aveam – dar asta nu înseamnă că momentele respective aveau mai puțină valoare. Din contră! Bucuria era mult mai vie și sunt tare fericit că am putut trăi astfel de bucurii!

“Mai încerc uneori să fac lapte de pasăre sau orez cu lapte”

Reușești să-ți pregătești cu mâinile tale desertul preferat pentru Crăciun? Ai timp?

Nu, din păcate nu mai am timp pentru nimic din ce mi-ar bucură mai mult sufletul sau m-ar răsfăța! Și mi-e ciudă pentru asta, îmi e ciudă uneori că nu pot îmbina mai armonios anumite laturi ale existenței mele, reușind să găsesc un echilibru mai clar! N-am mai făcut deserturi de ani de zile, asta pentru că e o muncă dificilă, sunt migăloase și e nevoie și de pricepere și experiență mai mare. Mai încerc uneori să fac lapte de pasăre sau orez cu lapte. Astea sunt deserturi mai simple și îmi ies. Și desigur, fac un soi de budincă mai specială, doar cu ingrediente bio vegane și cu fructe vegane, care-mi iese foarte bine și pe care o savurez de câte ori am mai mult timp liber. Timpul este de fapt problema majoră a vieții mele. Mi-aș dori să avem vreo 30 de ore la dispoziție și nici să nu fie nevoie să dormim prea mult. Și mi-aș dori asta pentru timp liber, pentru relaxare, pentru a mă putea bucura de liniște și tihnă! 

“Vreau să ajung din nou la Luvru, pe care l-am văzut o singură dată, acum 20 de ani”

Ești încă în plin turneu! Când te liniștești și unde îți vei încarcă bateriile la începutul lui 2026? Unde ți-ai propus să mergi să te relaxezi?

Da, termin turneul practic în Noaptea dintre ani. Pe 28 decembrie am mare show, cu band-ul meu, cu energie, cu surprize, de la ora 19.00, la Berăria H din București. Mă liniștesc în ianuarie, îmi trag sufletul, la propriu și la figurat. Nu știu exact unde voi ajunge, dar am mai multe destinații scurte în plan. Vreau să ajung din nou la Luvru, pe care l-am văzut o singură dată, acum 20 de ani și pe care azi l-aș înțelege cu alți ochi, luând în calcul pregătirea mea din prezent pe domeniul de artă plastică. Vreau câteva zile și-n orașul meu de suflet, Istanbul. Voi ajunge și la Chișinău, la prietenii de acolo, merg și acasă în Ardeal,  la mama și la bunica, stau și-n casă și mă uit la filme sau pictez. Fac tot ce vrea sufletul meu ca să mă destresez! Oricum,  vreau pentru voi, ca și pentru mine, în anul care vine, răbdare, cumpătare, minte din belșug, inspirație, liniște, putere pentru a răzbate. Restul, cele laice, le facem noi, cu sănătatea la purtător. Așadar, dragii mei, la final de an, să tragem linie în suflet și să ne bucurăm de ce avem, de ce putem face și să nu ne dorim altceva decât sănătate și un dram de minte în plus! Nu strică niciodată! La mulți ani, 2026!

Ce superstiții ai la trecere dintre ani? Cum îți dorești să te prindă anul 2026? Cu banii la purtător, cu ceva nou pe tine,  cu lista de dorințe gata scrisă?

În nici un fel. Viața este mult prea scurtă și prea compactă ca să ne mai pierdem în ”tradiții” și rutine mici. Cred, în schimb, că trebuie să intrăm cu suflet împăcat, făcând armistițiu cu noi înșine. Cred că trebuie să fim fericiți mai des și să recunoaștem asta, să spunem asta, să arătăm. Cred că e neapărat nevoie de destindere, de rațiune, de un soi de normalitate a firii, pe care mulți au pierdut-o, în vâltoare de aplicații, de activități și tehnologie. Astfel, așa vreau să mă prindă 2026 ... fericit, cu forță de muncă! Restul, astea mai mici, vin pe parcurs! Și așa nu e doar la mine, așa e la fiecare, credeți-mă, indiferent de profesie sau statut social! 

“Prefer să ciocnim în pijamale o cupă de șampanie sau chiar și-un pahar de suc”

Unde te va prinde Revelionul? Și cu ce gânduri intrii în 2026? Ce îți dorești pentru tine în noul an?

Revelionul mă va prinde cumva, tot pe scenă, la treabă, la cântat! Termin programele la 23.55, iar apoi voi intra în 2026 liber, cu câțiva prieteni de suflet aproape. Nu sunt eu un fan înrăit al tradițiilor de An Nou, al celebrărilor cu fast. Prefer lucrurile simple și banale, prefer să ciocnim în pijamale o cupă de șampanie sau chiar și-un pahar de suc. Dar să știu că am aproape oameni sinceri, că sunt iubit și că pot oferi la rândul meu același tip de sentimente sincere. 

Pentru anul care vine nu am neapărat așteptări de vreun fel, pentru că timpul, viața, pandemia, toate acestea m-au învățat să nu mai am așteptări majore și să mă raportez la planuri pe termen scurt oarecum. Dar chiar și așa îmi doresc să fie un an mai domolit ca precedentul, cu multe proiecte de suflet și cu dragostea voastră aproape. 

În 2026 voi avea multe concerte și evenimente sub egida ”FUEGO 50”, pentru că împlinesc 50 de ani de viață și vreau să fie punctat ca atare. Voi face inclusiv un mare show la Sala Palatului în noiembrie. 

Personal, eu vreau un an în care să-mi fie bine, să n-am probleme de sănătate și să-mi pot duce la îndeplinire multele idei (concerte mari, proiecte noi, sezoane de emisiune la TVR 2, turneu aniversar în decembrie)! Vreau să am mintea pe umeri și să fiu capabil să discern între bine și rău, între valoare și impostură, între falsitate și autenticitate! V-am mai zis asta, dar repet, pentru că eu consider că este cheia unei minți echilibrate - eu încep anul cu optimism și mie-mi plac tare începuturile. Cred că ele sunt un prilej reconfortant de a te reseta.