Florina Constantinescu: „Aş fi concurat, dacă mă lăsa mama...”

Show-ul micilor vedete muzicale continuă la TVR 1 cu sezonul al doilea. În fiecare dimineaţă de sâmbătă, de la 9.30 (şi în reluare vinerea, de la 22.30), ne bucurăm de un spectacol efervescent, în care personajele principale sunt copii talentaţi, susţinuţi de părinţii lor. „Vedeta familiei” este cadrul perfect în care cei mici îşi pot demonstra talentul, carisma, înzestrarea vocală, sub privirile atente ale celor trei membri ai juriului – Matilda Pascal Cojocăriţa, Elena Gheorghe şi Radu Ştefan Bănică – şi încurajaţi de doi simpatici prezentatori – Florina Constantinescu şi Laurenţiu Niculescu.

Despre ce vom vedea în acest sezon „Vedeta familiei” de la TVR 1, dar şi despre vedetele... familiei sale şi propriul parcurs în lumea artistică am aflat mai multe de la Florina Constantinescu. Frumoasa care ne aduce şi ştirile despre vreme la TVR 1 este, la rândul ei, mămică şi a intrat perfect în rolul de susţinător al curajoşilor concurenţi la „Vedeta familiei”.

Şi tu erai „Vedeta familiei” când erai mică? Povesteşte-ne un pic…

Florina Constantinescu: Am fost singură la părinţi şi răsfăţată de toată familia. Când eram mică, arătam ca o păpuşică – aveam părul lung şi ondulat, eram îmbrăcată în rochiţe cu volane şi pantofiori de lac. Profitam de orice ocazie să fiu în centrul atenţiei. La şcoală, cântam şi dansam la toate serbările, făceam scenarii, prezentam ştiri făcute de mine, am cântat chiar şi pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Piteşti... nu ştiam ce e acela trac. Până şi în cartier eram vedetă, aveam un casetofon şi o cutie plină de casete cu trupele în vogă de atunci, Asia, Candy, Andre, Animal X, 3 Sud Est, Genius etc. şi dădeam reprezentaţii în spatele blocului.

Acum, în familia ta, cine e vedeta… familiei?

Florina Constantinescu: În familia mea am două vedete – băieţii mei, Nicholas şi Andreas. Mari dansatori-breakdanceri, cântăreţi în devenire, actori din naştere… n-ai cum să-i cerţi sau să le refuzi ceva! (râde) Talentul e pe măsura vârstei lor, evident, de 7 şi de 4 ani şi jumătate. Sunt simpatici foc!

Cum va fi acest nou sezon al emisiunii? La ce să ne aşteptăm?

Florina Constantinescu: Sezonul acesta ne-a surprins şi pe noi! Am avut parte de un amalgam de sentimente, uneori contradictorii, alteori complementare. La filmări, am râs cu lacrimi, am plâns şi am suspinat la poveştile de viaţă ale copiilor, am rămas fără suflare când i-am auzit pe unii dintre ei cântând, am primit lecţii de viaţă de la nişte pici de 6, 7 ani, ne-a uimit curajul celor de 4, 5 ani, care nici nu au învăţat să scrie, să citească, dar cântau piese în limba engleză… am trăit fericirea şi am simţit dezamăgirea… greu sezon şi tare strânsă competiţie!

În ce mod v-au surprins copiii care concurează în emisiune? Ce îi caracterizează?

Florina Constantinescu: Copiii ne-au surprins în primul rând cu emoţia lor, mai apoi cu determinarea, răbdarea şi curajul lor! Cu înţelepciunea lor la vârste atât de fragede şi cu echilibrul de care au dat dovadă într-un concurs muzical, mai ales când aflau că nu sunt câştigătorii trofeului. Muncitori, ambiţioşi, încrezători… Stăpâni pe sine chiar şi atunci când primeau anumite remarci de la juraţi, receptivi la sfaturi şi modeşti la laude!

Tu ai fi concurat la „Vedeta familiei?”

Florina Constantinescu: Aş fi concurat, dacă mă lăsa mama. Nu prea era de acord să am o carieră artistică. Îmi spunea mereu să pun mâna pe carte, să învăţ o meserie şi să fiu cu picioarele pe pământ, nu o visătoare. Am făcut tot ce mi-a zis ea… dar uite că, până la urmă, tot artistă am ajuns – ce-i drept, cu diplomă de economistă, licenţiată în transporturi, masterandă în afaceri internaţionale şi în practica jurnalistică…

Ce are special „Vedeta familiei”, cu ce cucereşte publicul acest format?

Florina Constantinescu: „Vedeta familiei” este o altfel de emisiune, este o poveste! A mea, a ta, a noastră, a tuturor. În această emisiune este vorba despre familie, despre iubire, despre misiunea noastră de a încuraja şi susţine minunile din viaţa noastră. De a le da aripi, de a crede în visurile lor, de a-i ajuta să-şi descopere drumul în viaţă şi de a le fi alături necondiţionat. Micuţii ăştia ne oferă emoţie pură, speranţă, motivaţie! Ne arată că, indiferent de încercările la care viaţa ne supune, cu încredere şi oameni dragi alături, totul este posibil! Secretul e să nu te opreşti din a fi copil, din a crede, din a visa!