Pământul, așa cum nu l-am văzut niciodată – în documentarul „O catastrofă nu vine niciodată singură”

Filmul producţie France Télévision şi RTBF Télévision Belge, 2022, ne dezvăluie interconexiunile dintre catastrofele naturale, modul în care un cataclism este consecinţa unui altui fenomen natural extrem. Îl vedem la TVR 1 joi, 16 februarie, ora 22.00.

Erupții vulcanice, cutremure, tsunami-uri, uragane, inundații... Omenirea s-a temut dintotdeauna de stihiile naturii, dar acum trăim o schimbare de paradigmă: la scară globală, o catastrofă nu vine niciodată singură! Cercetătorii le descoperă interconexiunile, modul în care un cataclism este consecinţa unui altui fenomen natural extrem. Documentarul realizat de Christine Tournadre CATACLYSMES, LES GRANDS RÉGULATEURS (producţie Franţa - Belgia, 2022) şi difuzat în premieră la TVR 1 joi, 16 februarie, de la ora 22.00, ne dezvăluie secretele naturii care suferă, dar care se reinventează pe măsură ce este distrusă.

Planeta albastră este zguduită de cataclisme care tulbură mediul înconjurător și lumea vie. În timp ce crizele se acutizează, cu un ritm și o amploare ce cresc pe măsura intensificării schimbărilor climatice, daunele aduse nouă de aceste evenimente violente sunt din ce în ce mai numeroase și mai grave. Este absolut necesar să înțelegem natura cataclismelor pentru a le anticipa și a oferi populațiilor expuse timp să caute adăpost.

În ultimii ani, știința a progresat cu viteza fulgerului, iar descoperirile recente ne fac să vedem Pământul altfel decât în ​​trecut. Multă vreme s-a considerat că fiecare cataclism a fost un fenomen izolat, un accident rezultat din întâmplare. Astăzi, însă, oamenii de știință descoperă că există legături între aceste evenimente extreme. Ei demonstrează că erupția unui vulcan are un impact asupra oceanelor, că taifunurile pot provoca cutremure, că topirea gheții riscă să trezească vulcani latenți.

Ori de câte ori echilibrul globului amenință să se destrame, cataclismele intervin, unul în raport cu celălalt. Sunt brutale, periculoase pentru om, dar exprimă și viața Pământului, respirația, palpitațiile, bătăile inimii acestuia. Pătrunderea în fascinanta lor complexitate ne duce în intimitatea planetei noastre. Acesta este Pământul, așa cum nu l-am văzut niciodată.

„Pentru un geofizician ca mine, strâmtoarea Gibraltar este cu adevărat interesantă. Este un sit unic care are o singularitate geografică, deoarece este locul exact în care apele Mării Mediterane și ale Atlanticului se întâlnesc. Este, de asemenea, locul care desparte continentul african de cel european. Și în plus, este punctul de convergență între plăcile tectonice africane și eurasiatice. În fiecare an, se apropie cu 4 mm”, explică geofizicianul Daniel Garcia Castellanos. Şi tot el oferă detalii: „Există astăzi un consens că, în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani, apropierea dintre plăcile tectonice ale Europei și Africii a provocat închiderea strâmtorilor care legau Atlanticul de Mediterana. O ipoteză foarte serioasă indică faptul că nivelul apei din Mediterana ar fi scăzut atunci cu mai bine de un kilometru.”

Aproximativ 40% din populația lumii trăiește la mai puțin de 100 km de mare. În cazul în care creșterea nivelului oceanelor s-ar ridica aproximativ cincizeci de metri, ceea ce se preconizează, multe zone puternic populate ar putea fi șterse complet de pe hartă. Curenții marini s-ar schimba, întreaga climă ar fi profund bulversată. Nimeni nu știe ce nou echilibru al planetei s-ar stabili după o asemenea catastrofă. Confruntați cu accelerarea frecvenței și puterii evenimentelor naturale violente, oamenii de știință se mobilizează. Ei continuă să exploreze legăturile dintre aceste fenomene și să încerce să răspundă amenințărilor pe care acestea le reprezintă.

În ultimele decenii, știința a făcut pași uriași în înțelegerea mecanismelor complexe care fac planeta noastră primitoare vieții. Datorită cercetărilor întreprinse, îmbinând cunoștințele mai multor discipline, s-a descoperit că forțele care lucrează, atât pe pământ, cât și pe cer și în inima oceanelor, reacționează între ele și formează lanțuri de evenimente.

Știm acum că planeta noastră este un organism robust, dotat cu sisteme de reglementare care îi permit să supraviețuiască schimbărilor severe de mediu. De asemenea, știm că ea, ca orice organism viu, are limite care, dacă ar fi depășite, ar pune în pericol viața pe care o adăpostește.

Aceste progrese științifice ne invită la o lecție de smerenie. Ele pun la îndoială locul nostru într-o lume a cărei poveste se desfășoară la o scară de timp mult mai mare decât a noastră. O lume în care supraviețuirea omului va depinde de capacitatea lui de a înțelege și de a se adapta la extraordinara efervescență a Pământului.