16 august este zi de prăznuire pentru Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă, cei 4 fii ai săi și sfetnicul Ianache

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în data de 19 iunie 1992, i-a trecut în rândul sfinților, în calendarul ortodox, pe Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei 4 fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, stabilind pentru aceștia, ca zi de prăznuire, data de 16 august a fiecărui an.

Ce trebuie să știm despre credinciosul domnitor Brâncoveanu

Credinciosul Constantin Brâncoveanu, domnitor al Ţării Româneşti, s-a născut la anul 1654. El  provenea din părinţi de seamă: după tată făcea parte din familia domnitorului Matei Basarab (1632-1654), iar după  mamă era  nepot de soră al domnitorului Şerban Cantacuzino (1678-1688),  apreciat de contemporani  pentru că în vremea sa ( în 1688) a fost tipărită, pentru prima dată, în întregime, Sfânta Scriptură în limba română.

Pentru că a rămas  orfan de tată din copilărie,  tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino , un boier erudit. Acesta s-a preocupat în mod deoasebit ca nepotului său să primească o educație aleasă. Roadele învățăturii  au ieșit la iveală și Constantin a primit înalte dregătorii pentru care a fost apreciat  de contemporanii săi.

După moartea domnitorului Şerban Cantacuzino, în data de 29 octombrie 1688, înalții demnitari ai țării  i-au oferit scaunul de domn al Ţării Româneşti și a fost uns  de mitropolitul Teodosie († 1708). În timpul domniei sale, el a cârmuit țara  cu aleasă înţelepciune şi răbdare creştinească.

Domnitorul a pus temelia celei mai mari mănăstiri, cea de la Hurezi

 Constantin Vodă și-a  început domnia punând temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă. De asemenea, pe tot cuprinsul Țării Românești, în timpul domniei sale, numeroase biserici şi mănăstiri au fost zidite sau înzestrate de evlaviosul domnitor.  Dar generozitatea voievodului s-a extins și la frații români din Moldova și din Transilvania.

Documentele vremii menționează că  evlaviosul voievod Constantin Brâncoveanu a oferit numeroase ajutoare și credincioșilor care aveau probleme, în toate locurile sfinte din  Răsărit, dar și în ținuturile siriene, caucaziene şi arabe.

Din păcate, în anul 1714, în Săptămâna Patimilor Domnului, sultanul Ahmed al III-lea  a trimis  un grup de ostași care i-au  luat pe Constantin Vodă  și pe fiii săi și i-au  dus la Înalta Poartă Otomană din Constantinopol ( Istanbulul de astăzi).

Jalea s-a răspândit printre români pe tot cuprinsul  ţării

Aici,  domnitorul creştin şi fiul său cel mare au fost întemniţaţi şi chinuiţi de  otomani, vreme de patru luni, în închisoarea Şapte Turnuri (Edicule) din Istanbul. Domnitorul se făcea vinovat că nu era  suficient de supus sultanului.

Sultanul îi cerea să renunțe la credința creștină

Pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, domnitorul trebuia să renunțe la credința creștină, de care el n-a voit să se despartă nicio clipă. După aproape 25 de ani de strălucită domnie, pentru voievod  venise un ceas de răscruce :  să renunțe la credința creștină sau la viață și, împreună cu cei 4 fii ai săi : Constantin, Ştefan, Radu şi Matei și cu  ginerele său, sfetnicul  Ianache, să primească cununa  muceniciei pentru credinţa ortodoxă, la care ei n-au renunțat până la moarte.

Documentele menționează că în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august 1714, când dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanul împlinea vârsta de 60 de ani, a primit sfârşitul mucenicesc, prin sabie, alături de fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei  şi  de ginerele său, sfetnicul Ianache.

Trupurile martirilor au fost  scoase în taină din mare

Trupurile Martirilor Brâncoveni au fost aruncate de turci în mare, de unde au fost scoase în taină de  unii creştini milostivi, care le-au îngropat cu evlavie,  nu departe de Constantinopol, în insula Halki, la Mănăstirea Maicii Domnului.

În anul 1720,  moaştele Sfântului Voievod Martir au fost aduse în ţară de soția sa, doamna Maria,  şi aşezate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria Voievodului.