64 de candele aprinse pentru eternitate

Se împlinește un an de la cumplita dramă din Clubul Colectiv din București. Zi de zi, ecoul acelei nenorociri din 30 octombrie 2015 arde ca o torță în sufletele a mii și mii de români. Impresionați de dispariția atâtor tineri și de lupta pentru supraviețuire a ”arșilor”, care au scăpat cu viață , dar cu sufletul cernit, zi de zi românii aprind lumânări în fața Clubului Colectiv.

De un an, în memoria rudelor și prietenilor plecați prea devreme  în eternitate, care surâd sau privesc cu gravitate din fotografiile care împodobesc  drumul spre intrarea în Clubul Colectiv zilnic se aprind  sute de lumânări. Buchetele de flori sunt și ele împrospătate încât ai impresia că decorul amintește de un nou spectacol cu artiști foarte cunoscuți. Părinții unor victime vin aici de multe ori pe săptămână, iar acest drum, când ”se reîntâlnesc” cu  copiii  este o necesitate pentru ei. În aceste zile, care preced  comemorarea de un an,  trebuie să fii un om foarte puternic sufletește și să treci în revistă fiecare fotografie a celor plecați în eternitate...

64 de candele luminează viața de dincolo a victimelor

 La locul cumplitei drame, zeci de români se roagă pentru odihna veșnică a tuturor tinerilor care au plecat în eternitate, în chinuri groaznice, mult prea devreme, fără voia lor . Printre persoanele impresionate de drama famiilor îndoliate și a supraviețuitorilor, am cunoscut o doamnă, care a aprins discret mai multe candele. Când a fost aprinsă ultima, a 64-a, pensionara s-a închinat și a izbucnit în plâns. O vreme a fost ca o stană de piatră, iar obrajii ei erau scăldați de o ploaie de lacrimi. După un timp, când s-a mai liniștit, i-am oferit o batistă, i-am  sprijinit brațul... Am  îndrăznit să-i tulbur tăcerea... Am aflat că a venit să aprindă câte o candelă în memoia fiecărei victime. Era pensionară și, în cele din urmă, am mai aflat  că, toată vara  a strâns bănuți să cumpere  64 de candele, să aducă lumină  fiecărei victime plecate în eternitate. În sufletul ei, doamna Ana Anca aduce Maicii Domnului  mulțumiri pentru că nepoata ei, fiind răcită, n-a putut să meargă în club. La insistențele familiei, nepoata ei a fost convinsă să vină în Club abia a doua zi, când tinerii se întâlneau să sărbătorească Halloweenul. Și, ca o minune, două prietene ale nepoatei ei au fost în club, dar au plecat mai devreme ...

Începuse să-și descarce sufletul apoi mi-a spus: ” Nu le-am spus prietenelor mele că am făcut acest gest. De fapt, eu sunt o persoană foarte retrasă și credincioasă.  Știu din copilărie că o faptă creștină trebuie făcută cu mare discreție. De fapt, și când merg la biserică mă rog pentru acești îngerași și mă gândesc mereu ce este în sufletetele părinților, rudelor și prietenilor dragilor noștri  copii, după această nenorocire.  De la nepoata mea știu că majoritatea celor care frecventau Clubul Colectiv erau tineri cu vârste cuprinse între 20-30 de ani, că aveau studii superioare și purtau discuții interesante. Deseori, când aveau probleme importante, de viață, se sfătuiau între ei.  Nu înțeleg de ce, în seara dramei, a fost folosită doar o ușă de acces, pentru că, de obicei, erau deschise câte două uși mari. De asemenea, mă întreb ce specialist în pirotehnie a fost acela care  acceptat să se aprindă artificii, în apropiere de pereții de lemn îmbrăcați în... bureți.  Oare pirotehnistul acela”...Doamna Anca n-a mai putut să continue fraza și a plâns din nou.  Am înțeles că vine deseori, cu flori și la mormântul poetului Mihai Eminescu, și aprinde lumânări și la mormitele scriitorilor, pe Aleea  Scriitorilor din Cimitirul Bellu.  

Am avut o întâlnire impresionantă cu doamna Anca și sper s-o revăd... Am motive să cred că discuția începută la Clubul Colectiv va contiua...