Cele mai îndrăgite tradiții împlinite în ziua Mărțișorului ne poartă noroc

În ziua de 1 martie , românii întâmpină cu bucurie sărbătoarea Mărțișorului și Babele. În același timp, creștinii o prăznuiesc pe Sfânta Muceniță Evdochia, o martiră din localitatea Samara. Aceasta era o femeie frumoasă care, după o viață tumultuoasă, a îmbrățișat credința creștină.

Ce știm despre istoria Mărțișorului

Nu se cunosc cu exactitate originile sărbătorii Mărțișorului. Însă, cercetătorii cred că Mărțișorul datează de pe vremea Impreriului Roman, cu mult anterior creștinismului. Pe atunci, Anul Nou agrar era celebrat primăvara, în prima zi  a lui Marte,  zeul războiului, al fertilității și vegetației. Frumoasa tradiţie a Mărţişorului se păstrează în alte ţări învecinate : în Bulgaria, în Albania şi în Macedonia. Primele dovezi arheologice, care atestă existenţa Mărţişorului, datează chiar de pe vremea strămoşilor noştri daci, înainte de romanizarea ţinuturilor noastre strămoşeşti.

Un ritual pentru a avea un Mărțișor norocos 

În trecut, în mediul rural, şnurul mărţişorului era împletit din lână, de mamele care aveau copiii mici. De şnur, ele înnodau o monedă de argint sau de aur, pe care o legau de mâna copilului. Ritualul era respectat în fiecare primăvară, și fiecare mamă era convinsă că această amuletă îl apără pe odorul ei de boli şi de necazuri, că va fi sănătos, precum argintul sau aurul, şi roşu la faţă ca şnurul amuletei.

Știți ce semnificaţie are şnurul Mărţişorului ?

Mărţişorul a fost conceput ca o amuletă legată cu un şnur împletit din două fire-unul alb (simbolizând divinitatea, sănătatea, puritatea sufletească şi împlinirea) şi unul roşu (ca simbol al dragostei pentru frumuseţile eterne ale vieţii : prietenia, fidelitatea şi onoarea).

În tradiţia populară, cele două culori (alb şi roşu) din care se împleteşte şnurul cu care se leagă mărţişorul-talisman reprezintă şi cele două anotimpuri de bază (iarna şi vara), în timp ce primăvara şi toamna sunt considerate doar anotimpuri de trecere.   

Purtau mărțișor și liderii locali pentru a atrage belșugul...

Mărţişorul era purtat la reverul hainei sau la gât cu demnitate, chiar de persoanele care deţineau o funcţie în comunitatea locală; obiceiul era respectat cu sfinţenie de autorităţile locale. Potrivit tradiției, persoanele cu funcții de conducere purtau Mărțișor la vererul hainei, deoarece aveau  convingerea că  Mărțișorul este  de bun augur și va atrage norocul şi belşugul în zona geografică respectivă. În acelaşi timp, se credea că Mărţişorul purtat de lideri alunga seceta şi calamităţile naturale în localităţile conduse de aleşii locali.

Mărţişorul a fost conceput ca o amuletă

Părinții dăruiau copiilor Mărțișorul înainte de răsăritul Soarelui

Până în secolul trecut, părinții dăruiau Mărțișorul-talisman copiilor și tinerilor din familie,  fete si băieți, în ziua de 1 martie, înainte de răsăritul Soarelui. Șnurul de Mărțișor era format din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru; cele două culori reprezenta unitatea contrariilor: vara-iarna, căldura-frigul, lumina-întunericul sau fertilitatea-sterilitatea. Șnurul  se purta la mână, prins în piept și purtat, în funcție de zona geografică, până la Măcinici, Florii, Paște, Armindeni, sau până când înfloreau pomii fructiferi. După aceea, Mărțișorul era așezat ca un mesager al norocului, pe ramurile înflorite de măceș, de viță-de-vie, cireș sau de vișin ,  dar se punea și sub cloșcă sau se agăța la icoană.

Cine poartă Mărţişorul se împrietenește cu Soarele!

Tradiţia seculară spune că Mărţişorul de argint, asemenea celui ancestral, este un odor sfânt şi trebuie respectat ca atare: el aduce norocul şi sănătatea, alungă paguba şi duşmănia. Tot tradiţia spune că persoana care poartă Mărţişorul se împrieteneşte cu Soarele, protectorul sănătăţii, iar cel care-l dăruieşte, oferă persoanei dragi  o fărâmă de Soare...

Mărțișorul este ”Funia anului“

De-a lungul timpului, Mărțișorului i s-a mai spus și  „funia anului“, deoarece el adună săptămânile și lunile în cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: vara și iarna, simbolizate de șnurul bicolor. La geto-daci și la latini Anul Nou începea la 1 martie. Martie („luna zeului Marte“) era prima lună a anului. Așa  se explica numele lunilor : septembrie (luna a șaptea), octombrie (a opta), decembrie (a zecea). Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara și iarna. Mărțișorul era considerat un talisman și avea rolul să poarte noroc; el era oferit de Anul Nou ) la 1 martie) împreună cu urările de bine, de sănătate, de dragoste și bucurie.

În obiceiurile străvechi se regăsește șnurul împletit alb-roșu

Șnurul împletit alb-roșu se regăsește și în steagul călușarilor, la bradul de nuntă, la podoabele și în obiceiurile populare străvechi. 

În așezarea reistorică de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, arheologii au găsit pietre de râu cu urme de vopsea albă și roșie. Specialiștii cred că împletirea celor două culori simbolizează geneza și regenerarea vieții.

Băutul Mărțișorului

Ziua  când  Mărțișorul  nu se mai purta la haine sau la gât, era marcată de o petrecere numită „băutul Mărțișorului“. Cu acest prilej, tinerii din comunitatea respectivă se bucurau și petreceau cu bucate tradiționale preparate în gospodăriile lor, urându-și ca la Mărșișorul viitor să se întâlnească sănătoși și mai bogați.

Ritualul Mărțișorului împlinit de fete

Fetele purtau (şi mai poartă) Mărţişorul până la sfârşitul lunii martie sau până la întoarcerea păsărilor călătoare. Atunci, ele agăţau amuleta într-un pom fructifer, pentru ca acesta să aducă în familia tinerei care l-a purtat o recoltă bogată, iar fata care l-a dăruit pomului să fie sănătoasă şi să aibă spor în tot ce întreprinde. Cu banul de argint, desprins de pe şnur, fetele cumpărau caş, pâine şi vin roşu - alimente benefice pentru sănătate. Fetele erau convinse că vor avea faţa curată precum caşul, rumenă ca pâinea, iar „bujorii din obrăjori” vor fi asemenea vinului, leac de viaţă lungă.  

În prezent, de șnur se agață obiecte artizanale

În prezent, de acest șnur se agață obiecte artizanale, figurine  sub formă de inimioare,  flori, animale, Soare sau  litere. Fiecare mărțișor-simbol priit în dimineața zilei de 1 Martie aduce bucurii până la Mărțișorul viitor.  

George Coşbuc credea că Mărţişorul era un odor religios

Referindu-se la această tradiţie, poetul George Cosbuc explica într-un studiu al său de ce trebuie să purtăm mărţişorul : „ Scopul purtării mărţişorului este să fii aproape de Soare, purtându-i cu tine chipul cu acelaşi rost, cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. În acest mod te faci prieten cu Soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere: mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet”. În acelaşi studiu, poetul face referire la puterea tămăduitoarea a acestui obiect, comparat cu odoarele religioase:  “Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Tradiţia populară spune că mărţişorul trebuie purtat ca  un odor sfânt şi, în nici un caz, nu trebuie considerat podoabă sau o jucărie”.

Mărţişorul atrage sporul şi sănătatea

Mărţişorul este un  mesager al bucuriei, al dragostei de viaţă, un simbol norocos prin care noi, oamenii, îmbrăţişăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii.

În unele zone geografice, Mărţişor este denumirea populară a lunii martie. În vechime, atunci se deschidea anul agrar. De-a lungul timpului, Mărţişorul era purtat în orice comunitate, pentru a atrage sporul, sănătatea şi buna înţelegere între membrii acelei localităţi.

Mărţişorul este asociat cu bucuria şi preţuirea sinceră

Semnificaţia Mărţişorului rămâne asociată cu bucuria venirii primăverii, cu sentimentul de preţuire şi de prietenie sinceră al celui care-l dăruieşte unei persoane pe care o iubeşti.