Duminica Floriilor, Intrarea Domnului în Ierusalim: Istoricul sărbătorii

Pe 24 aprilie, în a şasea duminică din Postul Paştelui, creştinii ortodocşi prăznuiesc Floriile, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele. Praznicul din această zi este cunoscut în popor sub denumirea de Duminica Stâlparilor și rememorează Intrarea lui Iisus în Ierusalim, ca împărat biruitor, pe mânzul asinei.

În seara acestei duminici încep Deniile din Săptămâna Patimilor, care începe cu Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și se încheie cu coborârea Lui în mormânt. La slujbele Deniilor, cele mai frumoase și mai emoționante cântări religioase, creștinii Îl  însoțesc pe Iisus, pas cu pas, pe drumul Golgotei .

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este un moment cu totul special, unicul din viaţa pământeană a lui Iisus, când  El a  acceptat  să fie aclamat ca împărat. Însoțit de ucenicii Săi, după întoarcerea Sa din cetatea Efraim, Iisus a hotărât să meargă în oraşul sfânt,  pentru a împlini spusele profetului Zaharia: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).

Iisus și-a pregătit intrarea în Ierusalim

Profeţiile din Vechiul Testament menționează că Iisus şi-a pregătit singur intrarea în Ierusalim, pentru a fi recunoscut, după Lege, că El este Mesia, Mântuitorul lumii. Mulţimea L-a întâmpinat cu ramuri verzi de finic şi de  măslin și L-a aclamat cu entuziasm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”

Primele mențiuni despre semnificația sărbătorii

Despre semnificaţia sărbătorii stau mărturie numeroase menţiuni, primele dintre acestea datând din secolul al IV-lea. Sunt vestite două mărturii referitoare la Intrarea lui Iisus în Ierusalim. Predica  rostită de Sfântul Epifanie relatează importanţa evenimentului religios, iar mărturia Sfântei Egeria, o pelerină din Apus, menţionează în însemnările ei de călătorie, felul în care creştinii sărbătoreau în secolul al IV-lea Intrarea Domnului în Ierusalim. Şi la acea dată, spune Sfânta Egeria, se continua tradiţia ca ramurile de salcie binecuvântate în bisericile creştine să fie împărţite credincioşilor, participanţi la slujba religioasă.

Floriile, în predicile Părinţiilor Bisericii Creştine

 Praznicul de Florii a fost slăvit şi în predicile rostite, de-a lungul timpului, de părinţii Bisericii Creştine. La loc de cinste sunt amintiţi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Alexandriei şi Sfântul Ambrozie. Evenimentul religios al Floriilor a fost relatat cu amănunte și de cei patru evanghelişti: Ioan, Luca, Matei şi Marcu.

Biserica Ortodoxă a menținut  tradiția sfințirii salciei

După modelul mulţimilor din Ierusalim, care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin la intrarea Sa în Ierusalim, Biserica Ortodoxă a menţinut tradiţia. De aceea, după Sfânta Liturghie se sfinţesc ramurile de salcie care se împart credincioşilor în Duminica Floriilor.

În ajunul Intrării în Ierusalim, Iisus  L-a înviat pe Lazăr

Ramurile sfinţite de salcie pe care noi le primim în Duminica Floriilor în Biserică simbolizează biruinţa vieţii împotriva morţii. Pentru că Duminica Floriilor sau Duminica Stâlparilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, cel înviat de Iisus din morţi, iar între cele două evenimente religioase există o firească legătură: pe de o parte Iisus, în ajunul Intrării Sale în Ierusalim, a săvârşit minunea învierii lui Lazăr, prietenul Său din Betania din morţi. În  în ziua următoare, Iisus a fost primit cu fast în Ierusalim, ca împărat smerit, şi se împlinea astfel o proorocire menţionată în Vechiul Testament. Totodată, Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim anticipează şi propria  biruinţă asupra apropiatei sale morţi.

Învierea lui Lazăr era motivul  entuziasmului popular

La Ierusalim, mulţimea se înghesuia să-l vadă pe Iisus şi-l aclama cum n-a făcut-o până atunci, fluturând ramurile ( stîlpările) de finic. Să nu uităm că mulţimea L-a primit pe Mântuitorul nostru în Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9). Învierea lui Lazăr era motivul principal căruia i se datora această primire însufleţită.

Peste câteva zile, aceeaşi mulţime striga:”Răstigniţi-l!”

În acelaşi timp, să nu uităm, că aceeaşi mulţime care-L slăvise, primindu-L ca pe un împărat, peste câteva zile, incitată de farisei şi de cărturari striga: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!"şi-l condamnau la moarte.

La slujba de Florii, Iisus  vine în „Ierusalimul” sufletelor noastre

De Florii, creştinii ortodocşi retrăiesc evenimentul la care a participat Iisus Hristos în vremea propovăduirii sale pe pământ. La slujba din Duminica Floriilor, Îl întâmpinăm pe Iisus cu ramuri înverzite  și cu inima primitoare.

La slujba de Florii, Iisus ne aduce pacea sufletească

Iisus se îndreaptă în ziua mărețului praznic nu numai spre Templu din Ierusalim, unde a făcut minuni, El vine şi în Ierusalimul din sufletul fiecărui creștin şi ne aduce pacea de care fiecare dintre noi are nevoie.

Ramurile de salcie, simbol al propriului nostru botez

Textele religioase menționează că, nu întâmplător, în Duminica Floriilor sau Stâlpărilor, purtăm în mâini ramuri cu muguri de salcie, ca simbol al propriului nostru botez. Acest obicei se păstrează deoarece  în primele secole creştine, în Duminica de Florii , cei care doreau să fie botezaţi mergeau cu toţii la episcop, ca să-i ceară să fie primiţi la Taina Botezului şi să înveţe Simbolul de credinţă. 

Duminica Floriilor este și sărbătoarea tuturor creștinilor care poartă nume de flori: Florin, Florina, Lăcrămioara, Viorica, Margareta, Brânduşa. Tuturor le urmăm deplină sănătate și Iisus să-i ocrotească mereu.

„Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută sub numele de Florii, este ca un preambul al Patimilor, dar şi ca o poartă spre Înviere, pentru că Domnul Nostru Iisus Hristos călare pe un asin,  reprezintă smerenia desăvârşită pe care a adus-o Mântuitorului Iisus Hristos, în deplinătatea ei pe pământ. După Intrarea în Ierusalim şi până la Inviere se vor petrece faptele deosebite din viaţa Mântuitorului care culminează cu moartea şi, mai cu seamă cu Învierea Domnului, punctul central al operei Sale  mântuitoare . Biserica rememorează toate aceste fapte prin slujbe speciale dedicate exclusiv îndurărilor chinuitoare din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Dacă la Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe asin, oamenii l-au întâmpinat cu osanale, cu ramuri de finic, tot aşa şi noi, impulsionaţi de duhul Sărbătorii, să aşternem în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos rugăciunile şi faptele bune pentru a-L primi pe Iisus Mântuitorul în sufletele noastre purificate şi curăţate mai ales în Postul Sfintelor Paşti”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie , preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).