La 15 august, sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului adună mii de credincioși în lăcașurile ortodoxe

Din grupul sărbătorilor care o preaslăvesc pe Sfânta Fecioară Maria (11 la număr), praznicul Adormirii Maicii Domnului din data de 15 august, cunoscut în popor sub numele de Sfântă Măria Mare sau Uspenia (denumire slavă), este cel mai de seamă eveniment religios al anului.

Istoria sărbătorii

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului adună mii de credincioşi  în lăcaşurile ortodoxe  care poartă hramul sărbătorii:  40 de biserici în ţară şi opt în Capitală. La  marele praznic al Adormirii Maicii Domnului ne reamintim de evenimentul religios legat de această sărbătoare. Documentele religioase precizează că, înainte cu trei zile de trecerea la viaţa veşnică, Născătoarea de Dumnezeu a fost vestită de Arhanghelul Gavriil că a sosit momentul  ca ea să se mute lângă Fiul ei prea iubit.

Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului, într-o zi de vineri,  o ramură de finic şi ea a înţeles mesajul, pentru că şi Iisus a fost întâmpinat cu ramuri de finic la intrarea în Ierusalim. Atunci Gavriil i-a zis:”Acestea zice Fiul Tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa nemuritoare”. Vestea primită i-a adus, într-adevăr, mare bucurie Maicii Domnului.

Rugăciunea pe Muntele Măslinilor

Maica Domnului s-a  urcat pe Muntele Măslinilor, unde  se ruga de obicei. De această dată,  pe Munte s-a întâmplat un lucru extraordinar: toți pomii care erau acolo  s-au aplecat în faţa ei şi au întâmpinat-o ca pe o stăpână.  La întoarcerea de pe Muntele Măslinilor, Maica Domnului a aprins multe lumânări şi tămâie și  şi-a pregătit cele cuvenite pentru înmormântare.  După aceea, ea le-a chemat pe  prietenele şi pe vecinele ei, le-a arătat ramura de finic și le-a spus ce mesaj i-a adus Gavriil : ”Iată, a venit vremea ca eu să vă las şi să mă duc la  Fiul meu”. Le-a  împărţit văduvelor sărace hainele sale, şi-a făcut rugăciunea, şi-a cerut iertare tuturor, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Fiului Său Ceresc. În legătură cu acest eveniment, documentele religioase menționează că  un tunet mare a  vestit adunarea  tuturor Apostolillor lui Hristos care au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Sfântul Petru a început cântarea de înmormântare, iar postolii au ridicat patul mortuar şi au petrecut-o pe Maica Domnului până la mormânt, în grădina Ghetsimani. Acolo, cu toţii au făcut cântarea de îngropăciune şi au vegheat mormântul Născătoarei de Dumnezeu timp de 3 zile. În acest tim, toți l-au așteptat  pe Apostolul Toma, plecat să împlinească o rânduială apostolică.

Ce a văzut Apostolul Toma când a deschis sfântul mormânt

La sosire, Apostolul Toma s-a întristat că n-a fost martor la îngropăciunea Maicii Domnului şi a dorit  să se deschidă Sfântul Mormânt, să vadă și el chipul adormit al Acesteia. Spre uimirea tuturor, cu toții au văzut că acolo era doar giulgiul, mărturia mutării Maicii Domnului la ceruri cu trup cu tot.

Originea sărbătorii

Nu se cunoaște cu exactitate ziua sau anul morţii Maicii Domnului  când aceasta s-a înălţat cu trupul la cer, pentru că în Sfintele Evanghelii nu există astfel de precizări.  Dar sărbătoarea îşi are originea în Sfânta şi credibila tradiţie a Bisericii, iar circumstanţele Adormirii Maicii Domnului sunt menţionate şi păstrate de Biserica Ortodoxă din timpuri apostolice. Amănunte despre evenimentul religios al Adormirii Maicii Domnului se regăsesc în scrierile a patru părinţi orientali: patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. De asemenea,  documentele religioase din secolul al V-lea amintesc că, în Siria, sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului era cinstită cu mare fast.

Locul de origine al sărbătorii

Se crede că locul de origine al sărbătorii este oraşul sfânt Ierusalim. Aici se păstrează şi în zilele noastre, nu departe de Grădina Ghetsimani, o biserică înălţată deasupra mormântului Maicii Domnului. Sutele şi sutele de pelerini care vizitează zilnic sfântul lăcaş au prilejul să se închine la o renumiră icoană făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.