La 24 februarie: Ce trebuie să știm despre Întâia și a doua ”Aflare” a Capului Sfântului Ioan Botezătorul Domnului

În calendarul ortodox, data de 24 februarie are o dublă semnificație: credincioşii ortodocşi comemorează Întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului .

Ce trebuie să ştim despre sărbătoarea creştină

Vineri, 24 februarie,  în lăcașurile ortodoxe de cult, credinncioșii  comemorează decapitatea Sfântului Ioan Botezătorul, eveniment sângeros care s-a petrecut la curtea regelui Irod Antipa. Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaşte din istoria creștinătății. Tradiţia Bisericii menționează că prețiosul odor religios,  Capul Sfântului Ioan, a fost „pierdut” de trei ori şi tot de atâtea ori a fost găsit,  „ aflat”.

De asemenea, în calendarul ortodox sunt rânduite datele de prăznuire ale celor trei „Aflări”(descoperiri) ale Capului Sfântului Ioan: pe 24 februarie-„Întâia şi a Doua Aflare”a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai se omagiază a treia „Aflare”a Capului Botezătorului.

Cum s-a petrecut drama

Deoarece suveranul Irod s-a căsătorit cu soţia fratelui său Filip, Ioan Botezătorul l-a criticat aspru pentru fapta sa imorală. Pentru criticile moralizatoare primite din partea Proorocului, Irodiada nutrea o ură puternică împotriva ascetului şi aştepta un  prilej de răzbunare.

Când Irod  și-a sărbătorit ziua de naștere, Irodiada s-a răzbunat

Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mare fast, în apropierea sărbătorii de Paşte şi la această aniversare au fost invitaţi toţi nobilii regatului. Pentru Irodiada era momentul potrivit să se răzbune.

Salomeea i-a cerut regelui să-i îndeplinească o …cumplită dorință

La aniversarea regelui Irod, Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria cu Filip, fratele regelui, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor. Ea a fost admirată de toţi nobilii invitaţi la ospăţ şi mai ales de Irod, care i-a promis drept recompensă că-i îndeplineşte orice dorinţă, chiar şi o jumătate din regat. Sfătuită de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui drept răsplată să i se aducă, pe un taler de aur, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Se spune că Irod a fost uimit şi derutat când a auzit că trebuie să-i împlinească Salomeei această dorinţă, dar el trebuia să-şi respecte jurământul. Oaspeţii regelui, toţi nobilii din regat, au fost martorii acelui eveniment şi aşteptau cu multă curiozitate să vadă în ce măsură Irod îşi respectă promisiunea.

Sentința a fost executată pe loc

Oaspeții au constatat că sentinţa a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan chiar în faţa temniţei din palatului Maherus. Capul însângerat al Proorocului a fost adus Salomeei pe un platou de aur, iar aceasta i-a dăruit Irodiadei mult aşteptatul trofeu.

Credincioșii de la curtea regală au căutat prețioasa relicvă

Chiar din ziua tragicului eveniment, credincioşii de la curtea regelui Irod au căutat preţioasa relicvă, din dorinţa ca aceasta să fie pusă la adăpost de răzbunările duşmanilor Sfântului Ioan Botezătorul. După cumplita dramă, Irod se temea, totuşi, că Ioan ar putea învia, dacă trupul ar fi îngropat alături de cap. De aceea, fiind prevăzător, regele le-a dat ucenicilor Sfântului Ioan, doar trupul acestuia. Cu toţii, ei au mers în cetatea Sevastia şi l-au îngropat, după care au mers la Iisus şi i-au mărturisit sfârşitul mucenicesc al Proorocului Ioan.

Capul Sfântului înhumat în mare taină

Tradiţia creştină  spune că doar Ioana, soţia lui Huza, economul lui Irod, ştia  locul unde Irodiada a îngropat capul Sfântului Ioan. În mare taină, ea l-a dezgropat şi l-a pus într-un vas de lut pe care l-a înhumat, în secret în Muntele Eleonului ( Muntele Înălţării).

Cum s-a  petrecut Prima „Aflare”

După mulţi ani, un proprietar bogat şi credincios s-a călugărit sub numele de Inochentie. El a ajuns pe Muntele Eleonului, zidindu-şi acolo o chilie. Apoi, el a dorit să zidească în apropierea chiliei şi o bisericuţă. În timp ce săpa pentru temelia sfâtului lăcaş, Inochentie a găsit vasul de lut care ocrotea Capul Sfântului Ioan. Călugărul l-a păstrat în bisericuţa sa, până când a intuit că va trece la cele veşnice. De teamă că va fi pângărit de păgâni, călugărul a îngropat vasul cu prețiosul trofeu acolo unde l-a găsit. În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Proorocul Ioan s-a arătat în visul a doi călugări şi le-a cerut să-i dezgroape capul. Acest moment este socotit „Prima Aflare” a veneratului cap.

După ce Sfântul Ioan le-a dezvăluit călugărilor locul unde este îngropat capul său, cei doi monahi i-au îndeplinit dorinţa Proorocului. Au dezgropat moaştele şi le-au purtat într-un sac, oriunde mergeau. După un timp, cei doi s-au împrietenit cu un olar şi i-au dat acestuia sacul, să-l mai ducă şi el. Sfântul Ioan s-a arătat şi în visul olarului, cerându-i să fugă de călugări.

Olarul a ocrotit moaștele Sfântului Ioan

Din clipa în care olarul a primit sacul cu moaște Sfântului Ioan de la cei doi călugări, el le-a ocrotit, iar prețiosul odor i-a adus acestuia multe bucurii. După o vreme, când şi olarul a intuit că nu mai are mult de trăit, el a pus capul Sfântului Ioan într-o raclă pe care i-a încredinţat-o surorii sale. La rândul ei, sora olarului a dăruit vasul cu preţioasele moaşte călugărului Eustatie, care locuia într-o peşteră. Aici, moaştele au făcut numeroase minuni, iar călugărul le spunea credincioşilor, care veneau să se roage la el, că toate minunile sunt rodul puterilor sale. Aflând că va fi trimis în exil, călugărul Eustatie a îngropat moaştele.

O stea călăuzitoare la  A treia „Aflare”a Capului Sfântului Ioan

După un timp, peştera unde a locuit Eustatie a fost ocupată de mai mulţi călugări credincioşi, care au înălţat în apropiere o mânăstire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul mănăstirii, a văzut în apropierea oraşului Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. După multe căutări, urmând o stea călăuzitoare, s-a descoperit cinstitul odor, care a fost aşezat în biserica cetăţii Emesa din Siria .

Părticele din moaştele Sfântului Ioan există şi la Amiens, în Franţa

În vremea luptei împotriva icoanelor, Capul Sfâtului a fost îngropat alături de trupul Sfântului Ioan Gură de Aur în Cetatea Comani. În timpul împăratului Mihail, odorul a fost dezgropat şi dus la Constantinopol, în Biserica Sfântului Ioan, în anul 860. După mai bine de trei secole, în anul 1204, cruciaţii au pătruns în sfântul lăcaş şi au luat o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul. Moaştele luate de aceştia au fost duse în Catedrala oraşului Amiens, în Franţa, unde credincioșii vin în pelerinaj  și le venerează şi astăzi.

Tradiții strămoșești în ziua acestei comemorări  

Dintr-un sentiment de pioşenie, nu se mănâncă fructe şi legume de culoare roşie, nu se bea vin roşu şi nici o băutură de culoare roşie, pentru că aceste alimente amintesc de sângele vărsat de Prooroc în timpul decapitării sale.

 În multe zone din țară, credincioșii nu mănâncă preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză, de şapte ori, şi iar a înviat.

În amintirea rudelor decedate, se impart ofrande săracilor

În această zi se sfinţesc la biserică struguri, pere  şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate.

Un ritual special și momente de reculegere

Pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, familiile care au rude decedate în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică respectă momentele de reculegere. De asemenea, în  memoria acestora se împart pachete cu struguri, pâine şi căni cu apă, ofrande sfinţite la biserică.

În gospodărie nu se folosesc obiectele ascuţite

În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se foloseşte cuţitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna.

Se păstrează o datină străveche

La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii se păstrează o datină străveche : postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.

 Semnificația vremii în această zi  

Dacă în această zi plouă, repede va veni o primavară frumoasă, iar vara va fi  lungă și călduroasă. Însă dacă ninge în ziua acestui praznic, iarna  mai rămâne scurtă vreme. Când cerul este senin și nu se anticipează niciun fenomen meterologic special, va urma un an bun cu o recoltă bogată.