Ne-am întâlnit cu părintele Arsenie Boca ”într-un colţ de rai”

Pentru a rezolva o gravă problemă financiară, o pelerină a fost îndrumată de duhovnicul ei să meargă în localitatea Vaţa de Sus, din judeţul Huneroara, să viziteze casa unde s-a născut părintele Arsenie Boca.

Pelerina, o credincioasă pe care am întâlnit-o în Biserica Sfântul Elefterie, mărturisea că a întâmpinat multe piedici până să pornească la drum. De fiecare dată însă, când se amâna plecarea, „pelerina” ştia că va ajunge acolo unde a îndrumat-o duhovnicul ei, pe acele meleaguri vizitate de mulți credincioși care  voiau să cunoască  localitatea și casa în care s-a născut părintele Arsenie.   Fiind convinsă de acest lucru, ”pelerina”n-a renunțat să creadă că va ajunge ”în acel colț de rai”, așa cum i se spune casei  părintești unde a copilărit Părintele Boca.

Un prim ajutor, pentru plecarea la drum...

„ La plecare, ne-a spus ”pelerina”, am fost însoţită de alte două prietene, dornice să viziteze casa părintească a Părintelui  Ardealului, cum îi spun  mulţi credincioşi monahului Arsenie Boca. În mod surprinzător, ruda unei persoane, care mergea în pelerinaj cu noi, s-a oferit să ne asigure transportul cu maşina personală. Din acea clipă, am fost sigură că piedicile s-au risipit din drumul nostru şi puteam să primesc ajutorul dorit pentru problema care mă frământa.

Am vizitat ”colțul de rai”, casa părintească a părintelui  Arsenie, și sunt mai puternică

M-am consultat cu duhovnicul meu şi el m-a îndemnat să nu renunț să merg în pelerinaj în localitatea Vaţa de Sus, locul unde s-a născut Părintele Boca. În acel „colţ de rai”, spunea duhovnicul meu, în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, unde  „vine” părintele Arsenie voi găsi „soluţia” de care am nevoie şi voi scăpa de necaz. Am ajuns la destinaţie dimineaţa, devreme. Am adus multe flori, tămâie, lumânări, o candelă, o sticlă de untdelemn, câteva pachete cu mâncare şi multe sucuri pentru săraci. Călăuziţi de alţi pelerini, eu, cele două prietene şi şoferul, am ajuns la căsuţa din vârful dealului Bujoara din comuna Vaţa de Sus. Aici, localnicii spun că este  „vatra” unde s-a născut Părintele Arsenie. Am fost impresionați de căsuţa foarte modestă, construită din lemn şi chirpici, în urmă cu  mai bine de un secol. Însă, imediat ce ne-am apropiat de ”căsuță”, liniștea sufletească ne-a învăluit pe toți. Parcă nu mai aveam griji, parcă totul era perfect în viața noastră.  Nu ştiam unde să privim mai întâi. Căsuţa are ferestre şi uşi mici. Am remarcat, de asemenea, o tindă îngustă, asemănătoare cu aceea din casa bunicii mele din Bistrița. Pereţii „aşezământului” erau acoperiţi de icoane vechi, dar şi de fotografii ce-l înfăţişează pe Părintele Arsenie, fotografii pe care timpul şi-a pus amprenta. Curtea ”căsuței”era plină de flori, iar pe zidul din față era aşezat un poster mare ce-l înfăţişează pe Părintele Arsenie. În apropierea acestui zid, m-a impresionat o cruce veche de lemn.

Am sărutat crucea și ne-am pus o dorință

La crucea de lemn, grupul nostru a stat câteva minute la rând şi, fiecare dintre noi a sărutat această cruce la care, mulţi pelerini se roagă, apoi îşi pun o dorinţă. După acest rirual, am mers și în  spatele casei, unde am descoperit o cruce  mare din marmură înălțată de săteni, în memoria Părintelui Arsenie. În jurul acesteia erau așezate numeroase buchete de flori, lumânări, căndeluțe și   o candelă mai mare. De asemenea, pe acest monument atrage atenția o inscripţie care demonstrează că,  în această „vatră ,” s-a născut la 29 septembrie 1910 părintele  Arsenie Boca. În faţa posterului şi lângă crucea de marmură ne-am rugat, minute în şir: eu, prietenele mele şi şoferul. În rugăciunea mea, L-am rugat, pe acela care a fost duhovnicul miilor de credincioşi din ţara asta, să readucă sporul în casa mea şi să scap de datoriile sufocante.

Parcă participam la o slujbă specială  

În ”colțul de rai” veneau grupuri-grupuri de pelerini și în jurul nostru plutea o atmosferă de evlavie şi de linişte. Nimeni nu se agita aşa cum se întâmplă la unele praznice, iar tămâia aprinsă, adusă de la Muntele Athos, răspândea un miros deosebit. Un pelerin ne-a spus în şoaptă:” Vedeţi, v-am spus eu că aici este o gură de rai!” Și cei din grupul nostru au împărţit pachetele cu mâncare şi sucurile unor săraci, au aprins lumânări şi tămâie, mângâind fiecare cruce din curtea aşezământului. 

O mare bucurie domnea în sufletul meu

 Am plecat după amiaza şi în sufletul meu domnea o mare bucurie, ca şi când mi se împlinise o mare dorinţă. În drum spre casă, telefonul meu a sunat de mai multe ori. Când am răspuns, verișoara mea mă întreba când mă întorc în Bucureşti. Îmi spunea că m-a căutat o fostă colegă de facultate, care pleca pentru o vreme din ţară. În ziua următoare, Maia a venit să-şi ia rămas bun şi mi-a făcut cadou o sacoșă de voiaj. I-am mulţumit și  i-am oferit şi eu o fotografie cu Părintele Arsenie Boca, adusă din ”gura de rai” din comuna Vaţa. Abia seara, după ce am rezolvat urgențele  familiei, am deschis sacoșa de voiaj şi, câteva minute, n -am putut să rostesc niciun cuvât: Maia a umplut sacoșa de voiaj  cu mulți bani. Alături, un bilețel scris în grabă mă îndemna: ”Mâine, la prima oră, să mergi la bancă să scapi de datorie!. Mai vorbim”.

Desigur, Maia aflase de la verișoara mea că  trebuia să achit o  datorie bancară.”..

Emoţionanta poveste a pelerinei se terminase. În biserica Sfântul Elefterie era o linişte desăvârşită şi cei prezenţi erau cu gândul la „Colţul de rai!” I-am mulţumit pelerinei care ne-a împărtăşit bucuria sufletească trăită în timpul pelerinajului miraculos în „Gura de rai”şi minunea care a urmat. Pelerina a dorit să-şi păstreze anonimatul, deocamdată. Am convingerea că o voi reîntâlni în Biserica Sfântul Elefterie, frecventată de mii de credincioși, în acest sfânt lăcaș, unde părintele Arsenie Boca a fost pictor secund. În zilele noastre, Spiritul lui este prezent, desigur, și în sfântul lăcaș pe care l-a iubit în timpul vieții.