Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Mucenic Ignatie

În data de 20 decembrie, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe Sfântul Ignatie Teoforul al Antiohiei. În această zi, în calendarul popular se împlineşte ignatul porcilor, una dintre tradiţiile specifice sărbătorilor de iarnă care aduce noroc. De aceea, în jurul acestei date se adună o mulţime de tradiţii, iar numele acestora este strâns legat de Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul.

În ţara noastră, la Mânăstirea Tismana există părticele din moaştele Sfântului Mucenic Ignatie şi credincioşii vin să se roage la moaştele Sfântului pentru sănătate şi spor în gospodăria lor.  

Istoricul sărbătorii

Nu se cunoaşte cu exactitate data naşterii Sfântului Ignatie, dar scrierile religioase menţionează că Mucenicul Ignatie a fost hirotonit episcop chiar de Sfântul Apostol Petru. În traducere, numele de „Teoforul" înseamnă “purtător de Dumnezeu”.

Ignatie, aruncat în cuşca fiarelor

Documentele religioase menţionează că Sfântul Ignatie a primit cununa de mucenic la data de 20 decembrie în anul 107 d.Hr, în timpul persecuţiei creştinilor din Antiohia. Atunci, în timpul împăratului roman Traian (care a domnit între anii 98-107), Ignatie  a fost arestat împreună cu numeroşi creştini şi pedepsit cu moartea, fiind aruncat în cuşca fiarelor în renumitul amfiteatru din Roma.

Sfântul Ignatie a insistat în faţa unui grup de romani care voiau să obţină achitarea lui de la autorităţile imperiului:"Lăsaţi-mă să fiu mâncarea fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu pâine curată a lui Hristos". După tragedie, câţiva creştini au adunat în taină rămăşiţele sale pământeşti din Amfiteatrul din Roma şi le-au dus în Antiohia.  

Tradiţii pentru spor şi sănătate la ignatul porcilor

Ritualul sacrificării porcului reprezintă o legătură evidentă dintre mitologia Greciei Antice şi credinţa populară românească. În ambele cazuri, se crede că sângele scurs la sacrificarea porcului poate să spele crimele sau numeroasele nelegiuiri făcute de oameni.

Ignat a regretat toată viaţa uciderea tatălui său

În tradiţia populară se spune că Ignat a fost un om sărac, iar în ziua când se pregătea să-şi taie porcul, din greşeală i-a scăpat  toporul pe care -l avea în mână, în capul tatălui său, venit să-şi ajute fiul la sacrificrea porcului. Tatăl lui Ignat a murit pe loc, iar după această dramă, Ignat a regretat toată viaţa neaşteptata nenorocire. Dumnezeu şi Sfântul Petru şi-au arătat milostenia faţă de nefericitul Ignatie şi, în ziua de 20 decembrie, gospodarul respectă sărbătoarea şi nu se ocupă de alte treburi decât de tăiatul porcului.

Porcul se sacrifică în această zi

Cuvântul Ignat provine din latinescul Ignis, care înseamnă foc. În vremuri îndepărtate, această zi era una dintre cele mai importante sărbători solare.

Prin tradiţie, porcul de Crăciun este sacrificat în ziua de 20 decembrie. Din bătrâni se spune că, dacă sacrificarea porcului nu se împlineşte în ziua Ignatului, animalului nu-i merge bine şi începe să slăbească.

La Ignatul porcului participă rudele şi prietenii familiei care sacrifică porcul. Ritualul tăierii porcului se împlineşte în această zi în numeroase zone din ţară, iar gospodina se scoală de dimineaţă şi începe pregătirile pentru sacrificarea porcului în gospodăria sa.

La tăiatul porcului nu asistă persoanele miloase

La sacrificiul porcului nu trebuie să asiste persoanele foarte miloase, pentru că atunci carnea acestuia nu va fi gustoasă.

Sacrificiul porcului se face după un anumit ritual

Se mai păstrează obiceiul ca fiecare gospodină să aibă grijă ca sacrificiul porcului să se facă potrivit ritualului şi să se desfăşoare în anumite condiţii de spaţiu şi timp.

Gospodina purifică locul unde are loc sacrificiul prin tămâiere sau prin stropire cu apă neîncepută şi alege momentul potrivit ca sacrificiul să se împlinească în anumite ore ale zilei: după răsărit şi înainte de apus, atunci când soarele străluceşte pe cer.

De Ignat, este bine ca oamenii să vadă sânge

Totodată, în tradiţia populară, se crede că de Ignat oamenii trebuie vadă sânge: în acest mod ei vor fi feriţi de boli în Noul An. În unele localităţi, copiilor care participă la ritual, când sunt urcaţi pe pântecul porcului, li se face semnul crucii pe frunte cu sângele animalului sacrificat. În mediul rural se crede că, respectând acest obicei, copiii respectivi vor fi rumeni în obraji şi feriţi de deochi tot anul.

Sângele porcului negru, leac pentru boli grave

De asemenea, se spune că untura porcului negru tăiat la Ignat are efecte vindecătoare. O bucată de untură se duce la biserică în ziua de Bobotează pentru a fi sfinţită.  După sfinţire, untura binecuvântată se foloseşte ca remediu pentru persoanele care au dureri de picioare sau junghiuri.

Tot în medicina populară se spune că, atunci când sângele porcului negru este amestecat cu făină, reprezintă un leac sigur pentru bolile grave. Când sângele porcului negru este amestecat cu mei se lasă să se usuce şi cu acest "leac"se afumă copiii, ca să scape de guturai, de frică şi de alte boli ale copilăriei.

Totodată, etnologii semnalează că în tradiţia populară şi untura adunată la tăierea porcului negru e bună pentru descântece şi pentru îndepărtarea pagubei.

Ritualul înjunghierii porcului

În multe sate din Oltenia, înainte de a fi înjunghiat, porcul este stropit cu agheasmă şi este aşezat cu capul spre răsărit. Cel care-l taie îi face semnul crucii pe ceafă cu cuţitul, înainte de a-l înjunghia.

Ritualul înjunghierii animalului este împlinit de stăpânul casei, îndeosebi de bărbatul care se îngrijeşte de gospodărie. După înjunghiere, animalul este pârlit, spălat şi apoi este frecat cu sare. După ce este pârlit, porcul se înveleşte cu un preş sau cu o pătură. Copiii cei mici din familia care a sacrificat porcul se suie pe pântecul porcului şi se veselesc, pentru ca acesta să fie mâncat cu poftă.

Pomana porcului

Ignatul se încheie cu "Pomana porcului", bucatele de carne proaspătă sunt prăjite în untură şi din această carne se hrănesc toţi cei prezenţi la ceremonie.

Tot atunci în băşica porcului se pun grăunţe, apoi se lasă să se usuce. După ce băşica porcului s-a usucat, aceasta se scutură precum un clopoţel; dacă boabele fac multă gălăgie, înseamnă că în familia care a sacrificat porcul va fi veselie şi numeroase bucurii.

După ce băşica porcului a fost pusă la uscat, ritualul Ignatului continuă: porcului i se taie coada şi urechile, iar în unele zone geografice acestea sunt consumate de copiii din familia care a tăiat porcul, iar acest moment din timpul Ignatului porcului, simbolizează sfârşitul Postului Crăciunului.

Gospodina casei tranşează carnea pe categorii

Gospodina casei se ocupă cu tranşarea cărnii pe categorii, după ce soţul ei, cel care a tăiat porcul, face semnul crucii cu cuţitul pe fruntea animalului şi spune: "Doamne ajută să-l mâncăm sănătoşi". După aceea, tradiţia Ignatului se continuă cu tăierea capului şi a picioarelor porcului, din care se prepară piftia pentru Anul Nou; în final, urmează tranşarea întregului animal.

Gospodarii trebuie să arunce copitele porcului

Copitele porcului sunt „vânate” de vrăjitoarele satului pentru ritualuri de magie neagră-legarea cununiilor şi despărţirea cuplurilor. De aceea, gospodinele trebuie să arunce copitele porcului pentru a evita unele nenorociri în comunitatea respectivă.

Se păstrează părul porcului

Cu părul porcului sunt afumaţi copiii care, se crede, că au fost deocheaţi de unele persoane foarte rele din comunitatea respectivă.

Meiul şi sarea,  pentru sporul casei

În ajunul Ignatului, în jurul casei, gospodarul care taie porcul este bine să pună „câte un fir” de mei şi de sare, pentru ca vrăjitoarele să nu fure sporul casei prin practici numai de ele ştiute.