Tradiţii pentru spor şi sănătate la sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului

Istoricul sărbătorii

La 8 septembrie, întreaga creştinătate celebrează cu mare bucurie Naşterea Maicii Domnului, prima sărbătoare importantă din cursul Noului An Bisericesc, care începe la data de 1 septembrie. Prăznuirea Naşterii Fecioarei Maria este cunoscută în tradiţia populară ca Sântă Măria Mică şi a fost rânduită în a opta zi din Anul Nou Bisericesc, iar cifra opt reprezintă simbolul veşniciei, al vieţii fără de sfârşit.

Numele de Maria este cel mai popular prenume feminin, întâlnit  pe toate continentele. Larga răspândire a veneratului nume este în legătură directă cu personajul biblic. Lingviştii consideră că numele de Maria provine din limba ebraică, unde Maryam sau Miryam înseamnă împărăteasă, frumoasă şi cea aleasă.

În ziua următoare, pe 9 septembrie, creştinii îi prăznuiesc pe Drepţii Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana.

În Noul Testament nu regăsim amănunte referitoare la  evenimentul Naşterii Maicii Domnului. În schimb, informaţii numeroase despre originea şi copilăria Fecioarei Maria sunt  relatate în evangheliile aprocrife, în special în Protoevanghelia lui Iacov, care datează din secolul al II-lea . Într-un capitol special al acestei evanghelii, scris în preajma anului 140, cercetătorii prezintă amănunte referitoare la originea Maicii Domnului şi la Naşterea acesteia care s-a petrecut în mod miraculos.

Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, erau oameni cu credinţă în Dumnezeu. Timp de 20 de ani ei au dus o viaţă nepătată, dar sufereau că, deşi erau trecuţi de prima tinereţe, casa lor nu a fost binecuvântată cu un prunc. În rugăciunile tainice, de zi cu zi, Ioachim şi Ana îl rugau pe Dumnezeu să le împlinească dorinţa.  

Lipsa urmaşilor era considerată un blestem

Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi de semenii lor din comunitatea în care trăiau. În acea vreme, despre familiile care nu aveau urmaşi se spunea că erau blestemate. Mai mult, documentele care semnalează aspecte din Viaţa Maicii Domnului, menţionează că atunci când Ioachim şi Ana au împlinit 50 de ani de căsătorie au mers la Templu să ducă o jertfă, care se împlinea după Legea Veche. Cu acest prilej, Ioachim şi Ana au fost umiliţi de Marele Preot al Templului care  le-a refuzat public jerfa,  numindu-i blestemaţi. Totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au resemnat şi erau convinşi că Dumnezeu le va asculta rugăciunile şi le va binecuvânta casa cu un prunc.

Rugăciuni de binecuvântare

După umilinţa suferită în public, Ioachim şi Ana au hotărât să -l implore din nou pe Dumnezeu să devină părinţi şi să le dăruiască un copil sănătos. Atunci, Ioachim i-a spus soţiei sale:” Mă duc la munte la nişte păstori, iar acolo voi posti, rugându-mă lui Dumnezeu să ne dăruiască un copil”. În acelaşi timp, Ana se ruga acasă, cu durere în suflet, adresându-se lui Dumnezeu: „ Doamne , Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd.  Dă-mi şi mie roadă pântecelui meu şi nu mă lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima, şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I, Regi 1, 11) .

Mesagerul lui Dumnezeu

La scurt timp, Arhanghelul Gavriil s-a arătat pe rând celor doi soţi, spunându-le că rugăciunea lor a fost ascultată de Dumnezeu. Ioachim a aflat primul că Tatăl Ceresc le-a împlinit dorinţa şi vor avea un prunc. Apoi, a fost vestită Ana:”Căci iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată, prin care se va da mântuire lumii. Şi se va numi Maria”. Şi tot Arhanghelul Gavriil le-a mai spus:”Acest prunc se va umple de Duh  Sfânt din pântecele mamei sale şi va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1,4-23). Pentru a-i mulţumi Tatălui Ceresc pentru milostenia pe care le-a arătat-o, când Maria a împlinit vârsta de trei ani, Ioachim şi Ana şi-au împlinit promisiunea : au dus copila la Templu fiind consacrată serviciului religios, timp de 12 ani.   

„Tatăl Maicii Domnului , Ioachim, era  un urmaş al regelui David, iar Mama sa, Ana, era fiica preotului Matthan, care descindea din familia preoţească a lui Aaron. Prin aceşti descendenţi, se împlinea profeţia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească după tată şi preoţească după mamă”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu). 

Tradiţii şi obiceiuri pentru spor şi sănătate

În jurul acestei sărbători s-a împletit o salbă de tradiţii care s-au transmis din generaţie în generaţie. De-a lungul secolelor, moşii şi strămoşii noştri le-au respectat fiind convinşi că, împlinind aceste tradiţii ei vor fi mai sănătoşi, vor avea spor în munca lor, iar în gospodările lor se va aduna belşugul .

Se cinstesc „Zilele sacre”

În dimineaţa sărbătorii, se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului. Membrii familiei se roagă Maicii Domnului să le dăruiască sănătate şi să le binecuvânteze căminul cu roadele recoltei din acel an.  

În tradiţia populară intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau „Cercurile Sfintei Mării”. De aceea, femeile care vor să nască uşor este bine să se roage Fecioarei Maria şi Drepţilor părinţi Ioachim şi Ana,  prăznuiţi în ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”.

Se împart ofrande săracilor

Tradiţia spune că aceste zile sacre trebuie cinstite prin rugăciune, însoţite de  fapte bune: acum se împart ofrande săracilor : struguri, nuci, pâine preparată în casă, pentru ca în familia respectivă să se adune sporul până la recolta viitoare, iar membrii familiei să fie sănătoşi.

Nu se prepară mâncare gătită

Potrivit tradiţiei, îndeosebi în zonele rurale, se ţine seama de o veche datină: pentru a alunga ghinionul şi boala, din ajunul sărbătorii, gospodinele nu trebuie să aprindă focul în vatră şi, în următoarele două zile, nu prepară mâncare gătită. Se crede că bărbaţii care încalcă această tradiţie se vor răni, iar femeile se vor confrunta şi ele cu diferite necazuri: li se arde mâncarea pe foc sau, şi mai rău, cratiţa cu mâncare se răstoarnă peste copii provocându-le arsuri.

La sate îndeosebi, mamele respectă cu sfinţenie această tradiţie; se crede că în acest mod, mamele îşi apără copiii de nenorociri, de arsuri şi de răceli.    

Totodată, există riscul ca stăpânii casei care nu ţin seama de obiceiurile strămoşeşti să se îmbolnăvească de boli care să-i lase infirmi sau să aibă parte de pagube însemnate - să ia foc o bună parte din bunurile agonisite de familie de-a lungul timpului.  

Cozonacul Maicii Domnului

Există o tradiţie care se mai respectă în localităţi din Sudul ţării: în ajunul sărbătorii, persoanele bolnave prepară în această zi „Cozonacul Maicii Domnului”. După ce se împlineşte ritualul şi cozonacul se coace, bolnavul îl rupe în două bucăţi. O parte o aruncă în curtea casei, iar cealaltă o mănâncă el. Totodată, bolnavul care rosteşte un jurământ sever: „Atâta vreme cât voi trăi, nu voi mai gusta carne de capră: pentru boală un cozonac, pentru mine vindecare şi sănătate! Ritualul se continuă prin degustarea unui pahar de vin roşu. Dintr-o  cană de lut, plină cu vin, bolnavul toarnă un pahar cu vin pe pământ, iar cantitatea rămasă în cana de lut o bea treptat, rostind în gând o rugăciune pentru sănătate. Tradiţia spune că suferinzii se vindecă, dacă îşi respectă jurământul. 

Ce spune Calendarul popular

În calendarul popular, praznicul Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre două anotimpuri-sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Rândunelele pleacă spre ţări mai calde, în timp ce şerpii şi gândacii se ascund în pământ, speriaţi de schimbarea vremii, care se răceşte.

De la această dată, în mediul rural se dă startul pentru începerea  lucrărilor agricole de toamnă.

În acelaşi timp, după această dată începe semănatul grâului, secarei şi orzului. Tradiţia spune că, în localitatea în care lucrările agricole încep a doua zi după praznicul Naşterii Maicii Domnului, vor fi recolte bogate şi se va aduna sporul în casele tuturor gospodarilor. 

În ziua acestui praznic împărătesc, gospodine trebuie să respecte sărbătoarea: să nu spele rufe şi să nu măture prin gospodărie, pentru a ţine departe de casă orice rău.  

Se aprinde candela la icoana Maicii Domnului şi se lasă să ardă pe tot parcursul zilei, pentru ca în viaţa acelei familii să fie zile senine.  

Gospodinele  vor împodobi icoana Maicii Domnului cu flori adunate din grădină sau cumpărate de la persoane religioase.

De acum începe culesul legumelor, se evaluează recolta, se culeg şi ultimele plante şi fructe de leac. Pentru efectele lor terapeutice, aceste leacuri vor fi păstrate în farmacia casei.

De astăzi începe culesul viilor 

Praznicului de astăzi i se mai atribuie un alt obicei agrar: jupuirea cojii de pe trunchiul ulmilor, urmând ca fibrele copacului să fie păstrate pentru legarea viţei de vie, în primăvară.

În ziua praznicului, începe ritualul numit „bătutul” nucilor

Pentru ca nucul să rodească şi în anul viitor, nucul se bate şi se  adună nucile căzute. Familiile care respectă ritualul, vor avea, cu siguranţă, o recoltă de nuci bogată şi în anul viitor.

În această zi, bărbaţii pun la păstrare pălăriile până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor, iar în locul lor vor purta căciuli.          Binecuvântarea roadelor 

Acum se sfinţesc la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale: după slujbă, o parte dintre ofrandele sfinţite se împart în biserică  săracilor, iar restul bunătăţilor se consumă în familie, pentru ca armonia şi sporul să nu părăsească acel cămin.

Totodată, gospodinele sfinţesc la biserică struguri şi prune pe care le împart săracilor, să fie “de sufletul morţilor”, pentru  ca acestora să li se ierte păcatele şi să primească şi ei, pe lumea cealaltă, bunătăţi din noua recoltă. 

Biserici care poartă hramul praznicului de azi 

În Bucureşti există mai multe biserici care poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, unde credincioşii se pot ruga la icoanele făcătoare de minuni ale Precistei:

Biserica Foişor; strada Foişorului nr 119, sectorul III

Biserica Scaune, strada Scaune  nr. 2, sectorul III

Biserica Teiul Doamnei, strada Petricani nr. 3, sectorul II

Biserica Zlătari, Calea Victorie nr.12 

Urare

Urăm purtătorilor acestui evlavios nume, care sărbătoresc numele cu bucurie şi cu mese împodobite de bucate tradiţionale, să fie sănătoşi şi mereu fericiţi alături de cele mai dragi persoane din viaţa lor! La MULŢI ANI!