A rămas însărcinată când medicii din România nu-i mai dădeau nici o şansă

Pe Adina am întâlnit-o într-o dimineaţă, în parcul Titan din București. Venise la locul de joacă cu băieţelul ei, un puşti de trei ani jumătate, energic şi vesel, care n-a stat locului o clipă. „Am luptat cu toate puterile, simt că am mutat munţii din loc pentru a avea acest copil”, îşi începe povestea zâmbind, fără să-l scape din ochi pe cel mic.

Adina Vochin are 37 de ani. Are un copil superb, un soţ iubitor, o familie împlinită şi un job care îi aduce multe satisfacţii. De fapt mai multe joburi, după cum aveam să aflu ulterior. Este o femeie cu adevărat fericită, îmi spun. Însă, aflu apoi că viaţa ei nu a fost întotdeauna aşa. Pentru că, din dorinţa de a avea un copil, această femeie a luptat cu întreg sistemul medical din România. Iar în cele din urmă, a cerut ajutorul medicilor din străinătate.

Își dorea o familie cât mai numeroasă

 „M-am căsătorit la 27 de ani şi, imediat după nuntă, am decis că este momentul să avem un bebeluş. Mă şi imaginam cu un ghemotoc de copil în braţe, care să ne împlinească cu adevărat viaţa. Iar apoi gândurile mă duceau către o familie numeroasă și o casă plină cu copii. Însă lunile treceau, iar sarcina mult dorită se lăsa aşteptată. După nouă luni de încercări, am mers la medic. Apoi la un altul. Iar apoi la altul. Şi am ţinut-o aşa, din doctor în doctor şi din cabinet în cabinet, ani de zile. Nimeni nu ştia ce se întâmplă. Nimeni nu ne-a spus ceva concret. Am făcut analize, am primit tot felul de tratamente, multe dintre ele hormonale, dar degeaba. Iar în tot acest timp, încet, încet speranțele lăsau loc liber temerilor și disperării. Mă simţeam din ce în ce mai rău, atât fizic cât și psihic: mă săturasem de tratamente dureroase, de investigaţii inutile, de pastille și injecții cu hormoni, de stress şi oboseală. Erau momente când pur şi simplu simţeam că sunt la pământ şi nu mai am resurse să mă ridic şi să continui”, îşi începe povestea mămica.

„Golul pe care îl simți în suflet nu poate fi umplut cu nimic”

Adina a urmat mai multe proceduri de stimulare ovariană, inseminări artificiale şi, în cele din urmă, la o clinică privată – o fertilizate in vitro. „Am mers la acel medic specialist în reproducere umană asistată plini de speranţe. Însă visul nostru frumos nu a durat mult, iar eşecul acestei proceduri a fost picătura care a umplut paharul. Am spus „Stop”, nu mai voiam să aud nimic despre copii și încheiasem definitiv acest subiect”.  

Făcuse tot ce se putea face, i-au spus medicii. „Au urmat perioade de depresie, când nimic parcă nu mai conta, nimic nu mă mai bucura. A fost crunt, mai ales că cei din jur, neștiind prin ce trec, începeau să pună deja clasica și deranjanta întrebare „Dragă, dar tu când faci un copil?” Viața trecea pe lângă noi lipsită de sens. După un timp, mi-am spus că asta e, va trebui să ne trasăm alte priorități, iar călătoriile păreau a fi singurul lucru care ne-ar fi putut umple sufletul cu amintiri frumoase. Dar, ne păcăleam singuri, pentru că bucuria de a avea un copil nu poate fi înlocuită cu nimic. În cele din urmă, Adina și George s-au decis să dea vestea cea proastă familiei. ”Nu putem avea copii”, le-am spus, dar fără să intrăm în prea multe detalii pentru că nici noi nu știam exact care este motivul.  Mama a fost cea mai șocată dintre toți. Nu înțelegea ce se întâmplă cu mine, pentru că la noi în familie nu au existat cazuri de infertilitate. Dar ne-au susținut toți moral cât de mult au putut”, continuă Adina Vochin.  

Un licăr de speranță

Motivul pentru care Adina nu putea rămâne însărcinată a fost descoperit de o echipă de medici din Cehia, de la clinica IVF din localitatea Zlin. „Am întâlnit întâmplător un cuplu care avea

aceleași probleme ca și noi - nu puteau avea copii - și tot discutând cu cei doi am aflat despre o clinică privată din Cehia, specializată în reproducere umană asistată. Nu aveam mari speranțe însă, nu ştiam ce ne aşteaptă acolo, dar odată ce am ajuns - asta se întâmpla în anul 2012 -  am avut o surpriză plăcută. Medicii, în urma unor investigații amănunțițe, mi-au spus că motivul pentru care nu pot avea copii îl reprezintă trompele uterine înfundate - afecțiune care poartă denumirea de hidrosalpinx. Cei din România nu au fost preocupați de acest aspect. În țară am făcut analize incomplete, totul s-a derulat pe repede-înainte. Nu am avut parte de răbdare și înțelegere”.

La clinica IFV Zlin Adina a făcut o a doua fertilizare in vitro, iar acum are un băiețel superb, sănătos și vesel, care este minunea vieții ei. „În acest moment simt că am aproape tot ce-mi doresc. Băieţelul meu este un dar de la Dumnezeu, este un copil cu adevărat special”, îmi spune mândră mămica.

E coordonatoarea pentru România a unei clinici specializate din Cehia

Însă povestea nu se oprește aici, pentru că Adina a ajuns coordonatoarea clinicii din Zlin pentru persoanele din România. “M-am împrietenit cu coordonatoarea care s-a ocupat de dosarul meu, Petra Kucerova, i-am povestit prin tot ce am trecut în România, i-am explicat despre sistemul medical de la noi, iar ea a discutat cu managerul clinicii. Apoi, într-o zi, mi s-a propus o colaborare, eu urmând a fi coordonatorul clinicii pentru pacienții din România. Practic, de atunci, peste 90% dintre cuplurile de români care ajung la Zlin o fac prin intermediul meu. Crede-mă, este extrem de important ca atunci când apelezi la serviciile medicale ale unei instituții din străinătate să ai lângă tine o persoană care să te ajute cu orice informație și care să fie pentru tine și translator. De atunci cu asta mă ocup, pe lângă jobul meu inițial - sunt consilier juridic și lucrez în sistemul de asistență socială și protecția copilului”.   

Intermediază legătura dintre pacienții români și medicii cehi

Am întrebat-o pe Adina care sunt pașii pe care trebuie să-i parcurgă un cuplu care dorește să ajungă la clinica IFV din Zlin și am aflat că lucrurile sunt extrem de simple. „În primul rând, trebuie să mă contacteze pe mine, iar eu le voi oferi toate informațiile de care au nevoie. Eu sunt legătura permanentă între cuplu și medicii clinicii, înainte, pe perioada șederii acolo și după întoarcerea în țară. După ce își fac imaginea completă asupra procedurii respective, eu îi ajut să întocmească dosarul pe care îl trimit la clinică în vederea repartizării către un anumit medic. Tot eu ajut cuplurile și în ceea ce privește aspectele organizatorice, astfel încât să nu existe nici un fel de stres. Mă ocup de cazarea acestora, aranjez preluarea lor de la aeroport la clinică și de la clinică înapoi la aeroport, stabilesc de comun acord cu ei eventualele metode suplimentare care ar ajuta la o creștere a ratei de succes. Tot eu mă ocup de plata  avansului și de multe altele”.

Fertilizarea in vitro cu ovocite donate nu e posibilă în România

Trebuie să știm însă că fertilizarea in vitro clasică - cu ovocite proprii - nu este o procedură medicală recomandată tuturor cuplurilor infertile. Există cazuri când singura șansă o reprezintă fertilizarea in vitro cu ovocite donate. Din păcate, în România nu este reglementată donarea de ovocite. Există câteva prevederi în legea sănătății cu privire la transplantul și donarea de organe şi ţesuturi, însă nu avem un cadru legislativ bine pus la punct care să reglementeze exclusiv partea de reproducere umană asistată. Iată motivul pentru care clinicile de la noi nu efectuează o astfel de procedură. Singura soluție rămâne tratamentul în clinicile specializate din străinătate.  Precum cea din Zlin, Cehia.

„Ne mai dorim un copil”

Adina are trei joburi: cel de mamă, cel de consilier juridic în cadrul protecției copilului și cel de coordonator al clinicii din Zlin pentru România. „E greu, dar e frumos. Viața mea e plină, mereu am câte ceva de făcut. Dacă meseria mea de bază presupune un program cât de cât flexibil, pentru cea de coordonator al clinicii din Zlin îmi dedic tot timpul. Muncesc, practic, non stop, chiar și pe perioada vacanțelor și în timpul liber. Asta, pentru că oricând poate apărea o problemă cu vreuna dintre paciente și trebuie să fii disponibil. Rolul de mamă însă are prioritate. Și ne gândim să mai facem un copil, vom încerca din nou cât de curând”.

Infertilitatea este o boală care poate fi tratată

În România există, din păcate, o mentalitate greșită în ceea ce privește infertilitatea. Multe femei care nu pot avea copii se simt vinovate și rușinate, își ascund durerea, disperarea și teama și păstrează pentru ele secretul, preferând a nu spune nimănui prin ce trec. Iar asta pentru că, de multe ori, sunt judecate, puse la zid și arătate cu degetul. ”Devin într-un fel stigmatizate în ochii celor din jur. Însă infertilitatea este, în primul rând, o boală. Iar dacă nu vorbim despre ea, dacă nu ne informăm și nu încercăm prin orice mijloace s-o tratăm, în acest fel barbar va fi privită și de acum încolo. Trebuie schimbate mentalităţi, iar acest lucru nu se poate face de azi pe mâine. E nevoie de timp, timp în care oamenii să fie din ce în ce mai bine informaţi. Iar infertilitatea să nu mai fie un subiect tabu. Ce trebuie să știe orice cuplu care se confruntă cu infertilitate este că reproducerea umană asistată nu reprezintă o procedură de care trebuie să-ți fie rușine, ci este o minune a tehnicii care te ajută să devii părinte, care îți îndeplinește poate cel mai frumos vis al vieții tale. Acela de a-ți strânge la piept copilul”, continuă Adina.

„Uneori, când îmi privesc puiuţul, îmi dau lacrimile de fericire”

De când a devenit mamă, viața Adinei s-a schimbat total. „Îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru bucuria pe care o simt când îmi privesc puiuţul. Fiecare lucru nou pe care îl face este pentru noi o minune. Suntem cu adevărat împliniți. Și mult mai responsabili. Totul se învârte în jurul său acum. Totul este planificat în cel mai mic detaliu în funcție de copilul nostru. Prioritatea noastră în viață este să-i oferim tot ce e mai bun și mai frumos. Iar fericirea noastră este să-l știm pe el sănătos și fericit. Nu voi putea niciodată exprima în cuvinte ce simt când îl iau în brațe, când îl văd cum doarme, cum se joacă, cum zâmbește. Iar când îmi spune „mami”, de multe ori îmi dau lacrimile. Copilul acesta este dovada vie a faptului că fiecare dintre noi are o șansă. Important este să luptăm pentru ea. Cu toate puterile și cu toate speranțele”, mai spune Adina.