Pasiune şi erotism – o mitologie a iubirii
Din aceste uniuni se nasc uneori copii cu destine excepţionale. Zeitãţile iubirii încarneazã de fapt tot ce este uman, tensiunea şi intensitatea sentimentalã, atotputernicia patimilor, frãmântãrile emoţionale, constante universale ridicate la nivelul mitic.
Afrodita, stãpâna dorinţelor
Faimosul imn homeric care o elogiazã pe zeiţa greacã a iubirii şi frumuseţii debuteazã cu o invocaţie cãtre muza care sã îi dezvãluie tainele Afroditei, care "trezeşte dulcea patimã în sufletele zeilor, care supune muritorii, pãsãrile şi toate animalele hrãnite depãmânt şi cer". Confrom mitului, zeiţa se naşte ca urmare a fecundãrii mãrii de cãtre Uranus, numele sãu fãcând trimitere la spumã (aphros).
Zefirul o transportã în Cythera şi Cipru, unde primeşte veşminte preţioase înainte sã ocupe locul cuvenit în Olimp. Afrodita este prin excelenţã prototipul voluptãţii şi seducţiei, totul fiind la ea încãrcat de simbolism erotic: pielea albã, pãrul blond cãzând pe umeri, ochii strãlucitori, formele generoase.
Sub paşii sãi se nasc flori şi porumbeii îi alcãtuiesc cortegiul. Poartã în jurul taliei o centurã brodatã care provoacã atracţii de necontrolat. Forţã primordialã a naturii, ea este stãpâna relaţiilor amoroase. Puterea sa ambiguã favorizeazã însã atât mariajul, cât şi adulterul.