VideoDani Oțil rupe tăcerea: rubrica de la „Neatza” pe care nu o suportă: „Pe mine mă sparge treaba”
Cu sufletul deschis, așa cum nu se afișează întotdeauna în fața publicului său, Dani Oțil și-a dat voie să fie sincer și vulnerabil în cadrul podcastului realizat de Sabin Tudor. Prezentatorul matinalului de la Antena 1 a dezvăluit care este rubrica ce îl emoționează cel mai tare, și pe care „nu o suportă”.
Dani Oțil: „Este, de departe, cea mai proastă idee a televiziunii moderne”
Colegul lui Răzvan Simion de la „Neatza” mărturisește că îi este greu să facă față momentelor încărcate emoțional pe care trebuie să le gestioneze în meseria sa. Dani Oțil recunoaște că nu suportă rubrica „Sărut mâna, mamă!”, difuzată anual la începutul lunii martie, în cadrul căreia sunt prezentate povești de viață emoționante și situații în care copiii reiau legătura cu părinții lor.
„Cred că nu suntem tot timpul de nouă-zece. Cred că suntem mai slabi. Și dau un exemplu. Noi avem un pachet interesant, se întâmplă întotdeauna la unu și un sfert, se cheamă «Sărut mâna, mamă». Este, de departe, cea mai proastă idee a televiziunii moderne. Este o rubrică pe care eu nu o suport.
Pentru că este rubrica în care, prin intermediul nostru, îți suni mama, pe care poate n-ai sunat-o de mult. E vorba... Așa au mers lucrurile. S-au certat, s-au despărțit, dar vorbeau o dată, de două ori pe săptămână, maximum.
Și, la această rubrică, sunăm timp de o săptămână niște mame în locul copiilor. După care îi punem oarecum în legătură. Acolo sunt niște povești de te sparg. Deci luați orice documentar de pe net, orice poveste incredibilă de la «Surprize, surprize!» și o să vedeți că sunt pistol cu apă”, a povestit prezentatorul TV.
„E un tăvălug emoțional, da”
Prezentatorul a explicat că poveștile prezentate în cadrul rubricii sunt adesea impresionante și pline de sacrificii, motiv pentru care îi este dificil să își stăpânească emoțiile. Dani Oțil spune că multe dintre mărturiile pe care le citește îl afectează profund.
„Vai de capul meu! Deci femei care au rămas fără soț când aveau șase copii și n-au renunțat, și au stat într-o casă de chirpici. Și apare și finalul. Iar eu sunt medic. Și ești așa: «Stai, stai, deci îmi permiți ca eu să fac medicină?». Și da. «Păi mama făcea curățenie și în bloc, în scara blocului unde stăteam, și la încă două scări și nu s-a lăsat până nu...»
Trei dintre frații mei au stat cu o mătușă și începe așa o chestie. Și ești așa... E un tăvălug emoțional, da.
Ce poți să zici atunci? Doar că asta e scris într-o scrisoare și tu trebuie să o citești. Și da, pleci de acolo franjuri. Eu nici nu stau uneori. Nu stau, mai ales când sunt situații din astea medicale grave, care acum s-au reparat. Pe mine mă sparge treaba.”