Un realizator de matinal de la Europa FM a descoperit că îi lipsește numărul de înmatriculare. Ce a urmat l-a lăsat fără cuvinte: „Mi-a crescut tensiunea!”

Luca Pastia, realizator al matinalului de la Europa FM, a trecut printr-o întâmplare neobișnuită care l-a lăsat fără cuvinte. După ce a plecat de la radio, în drumul său spre casă s-a oprit la supermarket pentru cumpărăturile săptămânale, și astfel a descoperit că mașina sa nu mai avea numărul de înmatriculare din față.

Întâmplarea pe care nu și-o poate explica realizatorul radio 

„Am plecat de la radio și eu am obiceiul, de două ori pe săptămână, să mă duc la un supermarket să fac cumpărături dimineața, la 10 și ceva. Am plecat ieri, am ajuns la supermarket, am parcat, mi-am luat sacoșa de rafie, am închis mașina și am dat să pornesc spre supermarket, când, cu periferica, am văzut că e ceva în neregulă la mașină. Întorc privirea și, da, nu am număr de înmatriculare pe față. Mă duc la mașină, mă uit la suport, suportul intact. Numărul nu.

Hai mă, zic, ce glumă e asta? Zic, dar unde, cine putea să-mi ia numărul? Eu venisem de acasă la radio cu mașina. Zic, l-oi fi pierdut mai multe zile, dar zic, stai, nu, că am cameră de aia de luat vederi care citește numărul și e clar că am avut numărul dimineața, la prima oră. Deci s-a întâmplat pe drumul spre radio sau de la radio până aici. Sau în parcare la radio.

Am stat și m-am gândit, zic, bă, am dat în vreo groapă, zic, în vreo hârtoapă. N-am dat în nicio groapă, n-am dat în nicio aia, zic, bă, nu se leagă ceva. Dar zic, asta-i, hai, nu mă mai enervez, mă duc, îmi fac cumpărăturile. Stau pe telefon în magazin: ce faci dacă-ți pierzi numărul de înmatriculare? Plângere. Ai 48 de ore să anunți poliția, lași mașina pe loc. Îți iei numărul care ți-a mai rămas, actele mașinii, te duci la DRPCIV, depui dosar, plătești taxă și-ți ies numerele”, începe să povestească Luca Pastia, la Europa FM. 

Luca Pastia: „Mi-a crescut tensiunea!”

Realizatorul matinalului de la Europa FM a refăcut în mintea sa traseul pe care l-a urmat, pentru a înțelege unde s-ar fi putut pierde numărul de înmatriculare. Pentru a ajunge pe strada pe care mersese anterior, trebuia să ocolească pe o stradă cu sens unic pe care nu circulase. În timp ce se afla la volan, mare i-a fost surprinderea să observe un șofer care ținea pe geam chiar numărul său de înmatriculare.

„Mă urc la volan și merg înapoi spre radio. Și pe drum mă tot uitam să văd dacă-l găsesc pe undeva căzut. Și merg, merg, merg, intru într-o conversație telefonică cu un fost coleg. Și dă-i, dă-i, dă-i, vorbeam și cu ochii eram numai pe contrasens. Și merg vreo 3 km. Mă apropii de radio. Nimic, evident. Ajung la o stradă cu sens unic pe care venisem. Deci n-am cum să o iau pe contrasens ca să verific și această stradă. Și zic că o iau înainte, așadar pe o stradă pe care nu venisem, fac un ocol și o iau și pe strada aia cu sens unic, să verific și acolo.

Și această stradă pe care mă aflu acum, pentru prima oară, se blochează într-un bulevard și se creează o mică coloană acolo. Și eram în coloană, vorbeam cu colegul la telefon, când sunt claxonat. Mă uit în retrovizoare și văd un domn într-o mașină albastră, cu mâna scoasă pe geam, cu numărul meu orientat spre mine. Eu m-am uitat în oglindă, văd mașina albastră. Adi are un Logan albastru. Zic, mamă, cât de tâmpit e ăsta. Zic, mi-a furat numărul în garaj și s-a ținut după mine să-mi facă o glumă. Doamne, nu, e idiot cu acte!

Pun mașina pe avarii, mă dau jos, mă uit, ridic privirea, nu ești tu. Trec pe lângă mașină, mă uit, numărul de înmatriculare era pe spate. De aici mi-a crescut tensiunea, zic, nu-mi se poate, ce e asta.

Și mă duc la ăla uluit, el era și el semi-uluit, l-am văzut pe față, și zice: «V-a căzut numărul».

Zic: «Știu că-l căutam, dar nu vă supărați, unde mi-a căzut?».

Zice: «Câteva sute de metri, aproape un kilometru, să zic, mai încolo, dar era pe sensul celălalt». El era șocat. Și zic: «Da, dar când l-ați găsit?».

«Acum vreo jumătate de oră».

Zic: «Și m-ați urmărit să mi-l dați?».

«Nu», zice, «eu am avut treabă în zonă. Și acum plecam. Am găsit numărul pe stradă. M-am gândit să opresc să-l iau, că poate îl găsesc pe posesor. Și l-am pus lângă mine. Și acum eram în spatele dumneavoastră și, când am văzut numărul, mi s-a părut cunoscut. Și l-am luat pe ăsta de lângă mine, m-am uitat și sunt uimit».

Zic: «Mulțumesc din suflet». I-am strâns mâna. Aici s-a oprit”, a continuat acesta. 

„Cred că îmi schimba viața întâmplarea asta, vă spun sincer”

I s-a părut ireal faptul că a găsit numărul pierdut tocmai pe o stradă pe care nu mersese. Ajuns la radio, Luca Pastia a povestit întâmplarea în direct și a spus că succesiunea de coincidențe este greu de explicat. Deși nu crede în astfel de lucruri, realizatorul a glumit că povestea ar putea fi pusă, până la urmă, și pe seama unor lucruri ezoterice.

„Și am vorbit singur până acasă. Mie mi-a căzut numărul inexplicabil pe o stradă. Și jumătate de oră eu m-am întors semi-stupid acolo, o energie. Eu nu cred în d-astea ezoterice. Am ajuns pe strada aia din întâmplare, că n-aveam cum să fac dreapta pe cea pe care doream să ajung, și ăsta s-a nimerit să fie fix în spatele meu. Omul ăsta l-a luat în mașină. Ceva l-a mânat să facă asta, să ia numărul cu el în mașină.

Pe urmă s-a nimerit să fie pe o altă stradă decât cea pe care venisem eu, 30 de minute mai târziu, nu 2-3 minute mai încolo, fix în spatele meu, cât să-i cadă ochii pe numărul meu de înmatriculare, pe care de-abia îl culesese de pe jos. I s-a părut cunoscut, s-a uitat la el și a constatat că e al meu.

Nu, pe mine m-a dat gata. Dacă era un obiect mai de preț, dacă era ceva cu valoare sentimentală, cred că îmi schimba viața întâmplarea asta, vă spun sincer”, a conchis Luca Pastia.