Nadia: «N-am mâncat cartofi prăjiţi de 15 ani»
Legendă a sportului, Nadia Comăneci, prima sportivă notată cu 10 în gimnastica mondială, dezvăluie în numărul din septembrie al revistei "Tango" lucruri mai puţini ştiute din viaţa ei.
"Zeiţa de la Montreal" spune că îşi face singură cumpărăturile.
"Aleg, bineînţeles, alimente sănătoase, care au conţinut bogat în omega 3, omega 6. Adică margarină, somon, brânzeturi. Nu sunt vegetariană, dar mănânc mult mai mult peşte decât carne", declară Nadia, care ştie exact ce şi cât îi este necesar.
"Mai scap câteodată... Mai mănânc ciocolată, îngheţată. Singurul lucru pe care nu l-am mâncat de acum 15 ani sunt cartofii prăjiţi, care nici nu mă interesează. M-am educat cu ceea ce ştiu că este bun pentru mine. Pentru că dacă eu nu-mi fac mie un bine, nu-mi face nimeni».
Întrebată dacă a fost bătută de antrenor, pe vremea când făcea gimnastică, Nadia a spus: „Pe mine nu mă bătea nimeni. Dar sigur că antrenorii trebuie să fie foarte fermi. Un copil de şapte ani nu ştie în ce direcţie să o ia. Ori îl ajută părintele, ori îl ajută cineva considerat un părinte numărul 2. Eu m-am dedicat unui sport nu ca să ajung campioană olimpică, m-am dedicat pentru că aveam o energie ieşită din comun şi căutam un loc unde să fac ceea ce nu puteam să fac acasă. A fost o coincidenţă fericită că exista o sală de gimnastică în oraşul în care m-am născut. Ar fi fost posibil să fac alt sport dacă, probabil, aveam altă opţiune. Tot timpul am vrut mai mult. Şi când aveam 5 ani, a fost un concurs de trotinete la grădiniţă şi mi-am propus să-l câştig. Şi l-am câştigat. Totdeauna am avut dorinţa de a fi mai bună decât celălalt."
Ar fi recurs la adopţie dacă nu ar fi putut avea copii
Tot în "Tango" Nadia vorbeşte despre marea ei dorinţă de a deveni mamă.
„Nu a fost niciun demers medical, doar am spus: acesta este momentul, hai să vedem ce se întâmplă. Şi a durat doar câteva luni. Discutaserăm deja toate direcţiile, hotărâserăm că, dacă nu se poate ceva, încercăm altceva, apoi, într-un final, dacă nu am fi reuşit să avem copilul nostru, am fi recurs la adopţie. Hotărâserăm ce avem de făcut pas cu pas, dar nu a fost nevoie. La un moment dat am simţit ceva deosebit şi m-am dus la doctor. Aşa am aflat, printr-un test făcut la doctor, nu prin testul de casă. Apoi sarcina a fost foarte uşoară pentru mine, m-am mişcat, am făcut mişcare pe bicicletă până la 8 luni, doar că, în comparaţie cu ce fac doamnele la o vârstă mai mică, eu am fost la control mult mai des", a declarat Nadia.