«Vă aşteptăm cu medalia»
La Şcoala Generală numărul 43 „Dan Barbilian" din Galaţi nu prea găseşti dascăl care să nu aibă habar de handbal. De aici au pornit spre marea performanţă multe handbaliste de mare valoare, cele mai cunoscute fiind Adina Meiroşu Fiera şi sora sa mai mare, Diana.
Întrebăm unde îi găsim pe Mariana şi Stănică Meiroşu iar secretara şcolii nu are răbdare să ne îndrume, vrea mai întâi de toate să-şi trimită gândurile spre Danemarca, către Adina şi coechipiere: „Să le transmiteţi, Adinei şi tuturor fetelor că le iubim şi că avem mare încredere în ele, ştim că vor veni cu medalia acasă".
CITEŞTE ŞI
Vărzaru: "Suedia are cel mai bun atac"
România - Suedia, prima semifinală a zilei de sâmbătă
Naţionala de handbal a României va întâlni Suedia în semifinalele CE
Mariana Meiroşu pregătea alături de copiii de clasa a doua, pentru după-amiază, serbarea de Crăciun. Familia sa vine după un an presărat cu multă durere: Adina a pierdut o sarcină cu doi gemeni, iar zilele trecute a decedat şi ultima sa bunică, cea din partea mamei.
„Sper să împletim lacrimile de durere de acasă cu cele ale bucuriei din Danemarca. Am încercat să o protejăm pe Adina, să nu-i spunem, dar cineva a sunat-o să o felicite pentru calificare şi i-a transmis şi condoleanţe. Adina e sensibilă, o iubea foarte mult, dar ne-a promis că va fi tare", spune mama handbalistei. Îşi doreşte ca măcar pe plan sportiv, 2010 să fie un an reuşit.
„Ar fi un an fabulos, cu două finale, după cea din Liga Campionilor să o avem şi pe cea de European. Ar mai alina din durerea personală a pierderii sarcinei. Toată familia şi toţi din şcoală le ţinem pumnii fetelor. Baftă maximă", a mai spus Mariana Meiroşu.
Tatăl Adinei, Stănică Meiroşu, e de un optimism debordant.
„Am încredere totală, ştiu că vor câştiga. De acasă le este transmisă toată energia pozitivă iar ele sunt capabile să o primească. Fetelor, vă vrem în finală, iar dacă tot ajungeţi acolo, să o şi câştigaţi. Luni vă aşteptăm la aeroport, să veniţi cu medaliile", este mesajul transmis de Stănică Meiroşu către Herning, oraşul gazdă al semifinalei de astăzi.
2010: de la extaz la agonie şi retur
Pentru Adina Fiera, acest an a fost unul din cei mai agitaţi din carieră. În aprilie s-a calificat în premieră cu Oltchim în finala Ligii Campionilor.
A doua zi a aflat că va avea gemeni şi "galactica" era în al nouălea cer. Totul avea să se prăbuşească ca un castel de nisipi în vară, când Adina a pierdut în interval de trei săptămâni gemenii.
La 11 august, chiar de ziua ei, Fiera a anunţat că revine în handbal la doar câteva săptămâni dupa drama personală. Finalul lunii octombrie o găseşte din nou în sânul echipei naţionale, parcă mai motivată ca niciodată. Acum, gălăţeanca este la doar câteva minute de prima ei medalie la un Campionat European.
18 aprilie - Adina se califică în finala Ligii Campionilor, cu Oltchim, și joacă apoi și în meciul tur cu Viborg
8 mai - După succesul cu Györ, Adina află că va avea gemene, iar colegele o tachinează pe această temă
iulie - La trei săptămâni după ce pierde primul copil, Adina trebuie să facă un nou avort
29 octombrie - Fiera revine după 6 luni la echipa naţională cu ocazia unui meci la Trofeul Carpaţi
9 decembrie - Adina s-a luptat din greu pe semicerc la Europene cu masivele jucătoare daneze
Părinţii au ca tapet un poster imens cu ea
În sufrageria apartamentului din Galaţi, în care a crescut Adina, unul dintre pereţi are pe post de tapet un imens poster al sportivei.
„Când îmi e dor de ea, vorbesc cu tabloul. Şi la meciuri, când nu merge jocul bine în prima repriză, vin la pauză şi o încurajez", spune mama Adinei. Interul naţionalei e foarte apropiată de părinţii şi îi sună de fiecare dată când are meciuri importante.
12.500 de spectatori la semifinale
După eşecul usturător contra Rusiei, scor 20-35, în ultima etapă a grupelor, Radu Voina a făcut ieri pe psihologul cu elevele sale. "Haideţi, capul sus! Nu este nici o dramă, putem bate Suedia!", a declarat selecţionerul României.
Fetele au avut programate două antrenamente şi o şedinţă de vizionare video. Partida România-Suedia şi cea de-a doua semifinală dintre Danemarca şi Norvegia (ora 18.00, Dolce Sport) se vor disputa în gigantica arenă din Herning (12.500 de locuri) cu casa închisă.
Încurajate de primele campioane mondiale!
Aurora Leonte (72 de ani) a fost componentă a echipei care a luat aur la Mondialele din 1962
În urmă cu 48 de ani, România ieşea în premieră campioană mondială la handbal în 7 după o finală cu Danemarca. Handbalul nu avea statut profesionist şi totul se făcea din pasiune şi patriotism.
"Nu concepeam vreodată să ne anunţăm retragerea la naţională. Să te lupţi pentru tricolor era cea mai mare onoare", îşi începe povestea Aurora Leonte, câştigătoare şi a Cupei Campionilor Europeni în 1961 cu Ştiinţa Bucureşti.
Ieşită la pensie după 4 decenii în care a predat handbalul la universitate, doamna Leonte a rămas aproape de sportul care a format-o ca om. Are sute de poze, articole vechi de ziar şi poveşti cu care ar umple câteva romane. Acum, fosta campioană mondială le încurajează din faţa televizorului pe elevele lui Voina.
"A fi în primele 4 alături de 3 ţări scandinave e o performanţă deja. Problema noastră e că am pus mereu presiune pe sportivi şi tocmai de aceea s-a clacat. Actuala echipă are un nivel foarte ridicat şi poate lua titlul. Neagu nu e singura mare jucătoare din echipă, doar că ea e un fenomen", spune fosta mare glorie.
Haideţi să răzbunăm istoria!
De 6 ori tricolorele au fost la câteva secunde de o medalie. De fiecare dată ghionionul şi lipsa de concentrare ne-au costat.
Totul a început la CM din 1971 în finala mică. Tricolorele conduceau cu 8-5 Ungaria cu 15 minute înainte de ultimul fluier. Aveam să pierdem cu 11-12. A urmat apoi ediţia din 1993 din Norvegia.
Tot în finala mică, România pierdea atunci în faţa gazdelor la un singur gol, scor 19-20. Mondialul din 1999 a fost cel mai dramatic. În semifinala cu Franţa, la 17-18, cu 30 de secunde înainte de final, Brădeanu a dat bară.
Ghinionul a urmărit-o pe „Mika" şi în finala mică cu Austria. Cu jumătate de minut înainte de final, când conduceam cu 26-25, Aurelia a ratat singură cu portarul şi adversarele s-au impus în prelungiri cu 31-28.
Am continuat să ne facem singuri harakiri şi la CE din 2000. Peste 6.000 de fani au rămas înmărmuriţi la finalul semifinalei cu Ungaria, pierdută cu 24-25 pe final. Apogeul a fost atins la CM din 2007. România a condus Germania în finala mică cu 18-11 la pauză, dar a pierdut cu 35-36 în prelungiri.
În urmă cu jumătate de secol, banii nu făceau legea în sport. Jucătoarele aveau diurnă 3 $ pe zi, dar asta nu le împiedica să facă istorie prin evoluţii. "Pentru titlurile mondiale la handbal în 11 din 1960 şi cel la handbal în 7 din 1962, am primit câte 6.000 de lei. Cu primii bani, mi-am luat un dormitor complet pentru că tocmai mă măritasem", povesteşte fostul inter.
Jucătoarele dormeau şi 20 în camere fără uşi, dar nimeni nu se plângea. "Şi fetele actuale fac multe sacrificii. Mi se face şi frică când văd ce lovituri încasează. Meiroşu, Stanca, Manea şi celelalte ar trebui respectate mai mult. Nu trebuie aruncat cu vorbe urâte în ele când mai pierd pentru că nu e aşa uşor cum poate părea la televizor", conchide fosta campioană.