Dragă Helmuth Duckadam,
Te știu de mult. De atunci, de ziua mea… Ne știm de câțiva ani. Colegi de platou tv, unde mai dau și eu cu gura despre fotbalul mioritic. Dar niciodată nu te-am văzut atât de violent. De contondent. Ca luni, după Tg. Mureș.
Nu apreciez eu dacă e bine sau e rău. Patronul tău, același Gigi ”de-acolo”, știu că te-ar aprecia. Nu mai zic că și președintele. Care a dat nenumărate exemple de o contondență excesivă, neavenită, sălbatică, dar cu un conținut de un servilism șerbetos, libidinos, ca o pastă de limacși… Tu, ardelean. Tu, neamț. Calm. Senin. Tu să fii nervos? Imiţi modelul. Ești mimetic. Nu-ți stă bine miemetismul…Când te-am auzit nu mi-a venit să cred. Tonul indignărilor tale era sincer și destul de ponderat, totuși, față de clasici, dar… L-ai făcut pe Kovacs ”nesimțit”. Pe N’Doye, ”măscărici”. Deși eu am gustat din umorul lui. Ce să fac, nu sunt stelist… Apoi, nu te recunosc, ca grad de violență, când spui: ”Acest parvenit cu cu belciug în nas, să-şi vadă dracului de treaba lui”… și-l provoci la bătaie! Iar despre noul Selecționer zici că: „Nu a luat niciodată apărarea foştilor componenţi ai Stelei care au câştigat Cupa Campionilor”.
Opppaaaa, te-ai radicalizat în discurs! Ceea ce nu e foarte rău. Dar, nici foarte bine… Spun asta nu ca să te judec, nu am căderea nici morală, ci doar constat. Ca fapt. Eu îl prefer pe Helmut cel vechi… Și, mai zici ceva… Și aici vorbești ca un rapidist, ce n-ai fost niciodată. Mai clar, ca o victimă a unui sistem revolut. Ori în țara asta, foarte rar echipele militare au fost victime…Vorbești despre ceva adânc. Știu exact despre ce e vorba. Eu și încă puțini știm. Nu e vina lui Daniel Stanciu că l-ați dat afară, via MM, și acum v-a tras-o. Nu e vina lui N’Doye, un primitiv manipulabil ca un hamburgher pe grătar, că i s-a comandat violența de la Centru. Nici măcar a măcelarului meciului, Kovacs. Constrâns de viață… Este - și asta mă îngrijorează - revenirea spectrului tenebrelor în fotbalul nostru. Unde cooperative era o dulce glumă de suprafață. Un alibi. E din nou mâna Băieților.
Mai trăiți măi, canaliilor? Că, oricum pe cel ce s-a căit l-ați ucis… Ori, v-ați reluat funcțiile prin progenituri? Bravo, te-ai prins, Helmuth…
P.S. Cer scuze cititorilor pentru insistența subiectelor fotbalistice, dar refuz politicul. Categoric. Deși…