10 ani fără Ibrahim Dossey. Braşovenii nu l-au uitat pe cel mai corect fotbalist din istoria Ligii 1

Timpul trece şi oamenii uită. Cu toţii trebuie să recunoaştem că ne mai aducem aminte doar din când în când de către vreun fotbalist carismatic dispărut dintre noi prematur.

Aşa s-a întâmplat şi cu Ibrahim Dossey. Noi, cei care n-am avut norocul să-l cunoaştem personal, ne simţim mai săraci sportiv. În familia lui a rămas însă pentru totdeauna o rană cicatrizată, niciodată vindecată complet, care de 10 ani sângerează mereu pe 9 decembrie.

Ibrahim Dossey a murit în 2008 din cauza unui accident rutier

În acea fatidică zi a anului 2008, pe un pat al Spitalului Bagdasar-Arseni, s-a urcat la ceruri spiritul portarului campioanei olimpice din 1992, Ghana. O lovitură la cap suferită într-un accident rutier pe Valea Prahovei i-a fost fatal, deşi s-a luptat câteva luni să-şi revină. Cei mai talentaţi ziarişti au scris că Dumnezeu a vrut un portar de nădejde pentru echipa lui de îngeri. Eu cred că dacă era doar pe “nădejde” îi avea deja acolo pe Lev Iaşin şi pe Gylmar Dos Santos Neves. Nu, e imposibil să fi fost doar atât. Cred că mai degrabă avea nevoie de unul foarte corect. Şi după acest criteriu, da, Ibrahim Dossey era soluţia pentru postul de titular.

Şi nu spunem vorbe goale, menite să lezeze alţi portari mari ai României sau ai lumii. În 2001, când celebra “Cooperativă” rula cu motoarele turate la maximum şi Liga 1 era un fel de glumă proastă în ceea ce priveşte credibilitatea şi fair-play-ul, Ibrahim a refuzat să se dea la o parte într-un meci cu FCM Bacău. Şi nu doar atât. A spus public că i s-a cerut să fie “blat”, un cuvânt care nu exista în vocabularul lui şi pe care, pe cale de consecinţă, l-a ignorat. Logic, a avut de suferit, cum au avut şi au în continuare de suferit toţi oamenii corecţi din această ţară care fac un pas în faţă în tentativa de a demasca hoţia şi impostura.

Ibrahim Dossey, simbol al corectitudinii din 2001

Cariera lui n-a explodat, poate, şi din cauza acelui episod, pentru că, nu, cine vrea un portar cu care “să nu se poate discuta”? A ajuns totuşi la Rapid, apoi înapoi sub Tâmpa pentru încă două sezoane, au urmat Unirea Sânnicolau Mare, Pandurii Târgu Jiu, şi cariera lui profesionistă s-a încheiat la Târgovişte.

De departe cel mai iubit a fost însă la Braşov, acolo unde s-a simţit ca acasă şi unde a fost ridicat în slăvi mai ales după refuzul de “a se vinde”. Şi, din fericire, nişte tineri din oraş cu o memorie mult mai bună decât majoritatea dintre noi, îi ţin viu în conştiinţă pe cel care a fost Ibrahim Dossey. În fiecare an organizează la Baza Pro Arena Turneul Memorial “Ibrahim Dossey”, o acţiune cu scop caritabil, toţi banii strânşi ajungând la Ioana şi la Jennifer, soţia şi fiica lui Ibrahim. La 10 ani distanţă de pierderea lui s-a întâmplat din nou, de această dată între 16 şi 22 decembrie 2018. S-au strâns 30 de echipe printre care şi cea a FC Braşovului, care a fost formată din foştii jucători, Mugurel Buga, Romeo Surdu, Marian Constantinescu, Florin Stanga şi Florin Iacob.

Ioana şi Jennifer, soţia şi fiica lui Ibrahim Dossey, sunt plecate în străinătate

A câştigat Radial Trans după o finală cu Tudoriada Râşnov, iar pe locul 3 s-a clasat Mauriciu 99. Golgheterul competiţiei a ieşit Popa Remus, de la ACS Deloeko Brasov, cel mai bun jucător, Horia Ilie, de la Tudoriada Râşnov, iar premiul “Ibrahim Dossey” pentru cel mai bun portar a fost primit de  Cosmin Băncilă, de la Tudoriada Râşnov, cel care a fost împins de la spate de spiritul fostului portar.

La competiţie au fost invitate şi soţia şi fiica lui Ibrahim Dossey, dar acestea n-au putut să participe, fiind plecate din ţară. Au transmis totuşi un mesaj de mulţumire organizatorilor şi speră ca acest eveniment să continue mulţi ani pentru memoria lui Ibrahim.

“Au trecut 10 ani de când rolurile s-au schimbat. Ibrahim este în tribună şi voi pe teren. Vă aplaudă, aşa cum şi voi aţi făcut atunci când el apăra cu demnitate poarta Braşovului. Voi l-aţi respectat şi iubit cu adevărat. Fetiţei noastre, voi i-aţi ţinut loc de Moş Crăciun şi îşi doreşte, vă roagă, să continuaţi acest turneu, să-l organizaţi şi într-o zi să poată fi ea Moş Crăciun pentru alţi copii de care multora nu le pasă.    

Mulţumim tuturor celor implicaţi în acest turneu”

Cu respect, Jennifer şi Ioana Dossey!