Analiză: 3 lucruri bune şi 3 lucruri rele după prima etapă a Ligii I

Federaţia a sacrificat şase echipe în stagiunea trecută pentru a da un plus de valoare şi spectaculozitate acestui campionat.

Startul în noul sistem competiţional n-a fost însă nici pe departe unul entuziasmant. Comprimarea valorilor a adus doar echilibru şi prea puţine realizări notabile. Iată-le pe cele mai importante, de fiecare parte!

Plusuri

• ”Moşii” au rămas la putere. Realizările individuale ale primei etape poartă numele a doi veterani ai Ligii I: Ştefan Grigorie şi Florin Cernat, plus Constantin Budescu. Fostul dinamovist, ajuns la 33 de ani şi la a opta echipă în România, a înscris pentru Iaşi primul gol al actualei stagiuni, o bijuterie, din foarfecă. Apoi, celălalt „moş”, care a dat Oţelul pentru Viitorul lui Hagi, a înscris o dublă din penalty în meciul cu CFR, devenind primul golgheter al acestui sezon. Nu în ultimul rând, astralul a rupt poarta Chiajnei cu un trasor de la mare distanţă.
• Arbitrii n-au greşit grav la nici un meci. Un al doilea lucru îmbucurător după prima etapă a sezonului a fost lipsa scandalurilor pe teme de arbitraj. Deşi meciurile de orgoliu n-au lipsit, fluieraşii şi asistenţii lor nu s-au mai dat în stambă, ca altădată. Singurul care a ridicat ceva semne de întrebare a fost Sebastian Colţescu, la Viitorul CFR Cluj, 2-2, dar erorile i-au fost totuşi trecute cu vederea.
• Se merge pe antrenori români. Nu în ultimul rând, la lucruri pozitive se poate trece şi o românizare vizibilă a primei ligi. 13 din cele 14 echipe au antrenori români, moda străinilor de pe băncile noastre părând apusă deja. Singurul “mohican” care a rezistat este italianul lui CSMS Iaşi, Nicolo Napoli. Poate din lipsa banilor sau dintr-o schimbare de strategie, nici jucători străini n-au mai venit la kilogram, ca în sezoanele trecute, şi asta nu poate decât să ajute fotbalul românesc.

Minusuri

• S-a jucat pe stadioane goale. Ca surpriză neplăcută a fost evidentă din nou lipsa de interes faţă de meciurile din Liga I. Dacă în orice campionat fanii aşteaptă cu nerăbdare reîntâlnirea cu idolii lor, în România s-a jucat, cu puţine excepţii, pe stadioane aproape goale. Viitorul s-a mutat la Ovidiu, dar nici acolo n-a strâns mai mult de 1.000 de oameni, iar Voluntari a adunat doar o mână de sămânţari pe Ştefan cel Mare. Cum Steaua n-a rezolvat încă problema cu fanii, ACS Poli e încă renegată de timişoreni, iar CS U păţeşte la fel în Craiova, n-avem decât să asistăm la partide “cu porţile închise”.
• Nici o echipă n-a impresionat. Cel mai grav lucru dintre toate pare însă faptul că nici o echipă nu ne-a luat ochii. Campioana nu s-a întărit pentru că-şi vede adversarele slabe, iar Astra, Târgu-Mureş şi Craiova arată că lucrurile bune nu se întâmplă atunci când le planifici tu, ci mai degrabă când se nimereşte. Toate au fost în prima etapă o apă şi-un pământ, părând nişte biciclete cărora le-au căzut lanţurile. Rămâne de văzut dacă a fost vorba despre tracul de început sau asta le e valoarea. Sperăm ca măcar echipele calificate în cupele europene să arate altceva pe viitor.
• S-a transferat foarte slab. Ne place ideea românizării, dar şi străinii de valoare care au trecut prin Liga I au avut rolul lor foarte important. Din păcate, în această pauză de vară nu s-a adus din exterior nici un nume greu, de la care să aşteptăm ceva bun în acest sezon. Străinii buni din Liga I au schimbat doar echipa, cazul Tade, dar nimic nou n-a fost adus. În aceste condiţii rămâne ca românii să preia frâiele şi să crească în sfârşit la potenţialul lor. Nu de alta, dar s-au plâns atât de mult că vin alţii să le ia pâinea de la gură, încât acum sunt obligaţi să confirme.