Ce puşti-minune duce Iordănescu la Europene?

România şi-a aflat grupa din care va face parte la turneul final de anul viitor, iar pe Anghel Iordănescu îl cam trec fiorii. Spre deosebire de World Cup 1994, când “Generaţia de Aur” s-a selecţionat practic singură, datorită valorii, alcătuirea lotului pentru Mondialul de la anul e o treabă cât se poate de complicată.

Franţa e un monstru în faţa căruia avem şanse minime, Elveţia e peste noi ca valori individuale, iar albanezii au crescut foarte mult în ultimul timp. La toate se adaugă faptul că jucătorii noştri consacraţi nu au echipe, nu joacă la cluburile lor sau dacă o fac, atunci prestaţiile lor lasă foarte mult de dorit. În aceste condiţii, selecţionerul trebuie să ia în calcul şi varianta primenirii lotului şi completării lui cu nişte jucători mai tineri, fără experienţă, dar măcar de certă valoare. Şi nu ducem lipsă de aşa ceva, curaj doar să fie din partea conservatorului Iordănescu.

Laurenţiu Brănescu, portarul Omoniei Nicosia, şcolit sub privirile lui Gianluigi Buffon la Juventus poate sta în anticamera unui Tătăruşanu, Pantilimon sau Silviu Lung junior, deşi aceştia sunt în formă şi măcar pe acest post părem blindaţi. În câmp se schimbă însă lucrurile şi ceva sânge proaspăt nu ne-ar strica, ba dimpotrivă. Ianis Hagi, Răzvan Marin şi Florin Tănase sunt tinerii oferiţi de Viitorul lui Hagi în acest sezon şi toţi trei par variante pentru mijlocul rudimentar al naţionalei. La fel dinamovistul Dorin Rotariu, care dacă va juca mai constant, atunci chiar poate spera la o convocare, dar şi puştiul lui ACS Poli, Claudiu Belu, jucător de bandă extraordinar, post pe care suntem descoperiţi de ani buni. CFR-iştii Alexandru Păun şi Ionuţ Larie, astralul Alexandru Ioniţă şi craioveanul Andrei Ivan sunt şi ei soluţii de luat în seamă, ultimul primind deja şanse la amicalul cu Italia. Nu în ultimul rând, “Tata Puiu” trebuie să treacă peste ambiţia prostească pe care şi-o face cu Nicuşor Stanciu şi să-i trimită stelistului o telegrană de convocare, pe care o merită de ceva vreme.

Puşcaş, principalul pariu din străinătate

Şi din exterior ne poate veni ceva valoare adăugată. Cristi Manea, împrumutat de Chelsea la Mouscron, poate juca oricând în banda dreaptă, iar ­Claudiu Bumba trebuie să reintre şi el în circuitul naţionalei. Nu în ultimul rând, George Puşcaş trimis de Inter la Bari, în Serie B, pentru a prinde curaj, dar şi Alexandru Mitriţă, echipier în acelaşi eşalon, dar la Pescara, ar merita puţină speranţă. Până la urmă, Liga a II-a italiană e oricând peste ţările de unde se cheamă în continuare internaţionali.

Dragomir, bun la Arsenal, bun şi pentru România

Cei mai mari jucători din istoria naţionalei noastre au ieşit pentru că un selecţioner a avut nebunia şi flerul de a-i introduce în echipă la vârste foarte fragede. Hagi, debutat sub comanda lui Lucescu la 18 ani e cel mai elocvent exemplu şi trebuie să repetăm istoria. Vlad Dragomir a fost luat de Arsene Wenger să se antreneze cu Sanchez şi compania la echipa mare a lui Arsenal, iar Iordănescu se comportă de parcă nici n-ar fi auzit de el. Poate selecţionerul îşi dă însă jos ochelarii de cal şi Dragomir va îmbrăca triocul galben în Franţa.