Despre Ronaldo, originalul. «Fenomenul» care a sfidat medicina pentru a se urca pe acoperişul lumii

30 octombrie 2013 17:18   Fotbal intern
Ultima actualizare:

Orice căutare pe Google a numelui „Ronaldo" ţi-l găseşte automat pe portughezul lui Real Madrid, dar internetul face cea mai mare nedreptate posibilă. Pentru că primul, originalul şi mai mare decât Cristiano a fost Nazario de Lima, supranumit „Il Fenomeno".

Titular în atacul celui mai bun prim 11 al tuturor timpurilor, Ronaldo Nazario de Lima nu mai este acum decât un ambasador al Mondialului brazilian din 2014. Fericiţii care au apucat însă să-l vadă jucând ştiu însă povestea acestui imens fotbalist. Celor care n-o ştiu sau au uitat-o, le-o spunem noi.

Ronaldo a jucat doar 14 meciuri pentru Cruzeiro în campionatul Braziliei şi în 1994, la doar 18 ani, făcea deja pasul spre Europa. PSV Eindhoven a fost primul său popas, dar olandezii i-au servit doar ca trambulină. Jocuri extraordinare, goluri marcate din toate poziţiile şi un transfer absolut meritat la FC Barcelona, după doar două sezoane, pentru 17 milioane de euro, o sumă ce reprezenta un record istoric la acea vreme. După câştigarea Cupei Campionilor Europeni, în 1996, şi titlul de golgheter absolut în Spania, Inter şi-a îndeplinit visul şi l-a transferat un an mai târziu. Nu-şi imagina Ronaldo atunci că perioada sa la Milano urma să fie cea mai îmbelşugată, dar şi cea mai grea din cariera sa de jucător. Primul şoc a fost finala Mondialului din 1998, câştigată de ţara gazdă, Franţa, în faţa Braziliei "Fenomenului" cu un incredibil 3-0. După acea finală, rezultatul s-a explicat prin faptul că Ronaldo a suferit o criză de epilepsie în vestiar şi toţi jucătorii Braziliei erau terminaţi psihic, iar Ronaldo, care a insistat să joace, o simplă legumă. A trecut însă peste, şi din Italia a câştigat apoi primul Balon de Aur din carieră şi multiple trofee interne. În 1999 soarta avea să-l pună însă din nou la grea încercare. Pe 21 noimebrie, într-un meci de Serie A împotriva lui Lecce, Ronaldo a simţit dureri la un genunchi şi a fost obligat să iasă de pe teren. Verdictul medicilor a fost crunt: tendon rupt şi operaţie imediată. După nici şase luni, Ronaldo era înapoi pe teren, într-un joc cu Lazio, dar soarta l-a lovit din nou.

Piciorul i s-a rupt ca un lemn putredÎn al şaptelea minut de când era pe teren a scăpat spre poarta romanilor şi a început celebra lui bicicletă în faţa lui Fernando Couto. S-a oprit însă după a doua fandare în ţipete groaznice, iar fundaşul portughez a chemat disperat medicii şi ambulanţa. Avea să declare mai târziu că a auzit sunetul rupturii genunchiului lui Ronaldo şi sperietura l-a panicat. Pentru mulţi, cariera lui Ronaldo părea încheiată prematur şi mulţi s-au grăbit să-i cânte prohodul. Porecla sa avea să se transforme rapid din „Fenomenul" în „Grăsuţul", din cauza kilogramelor luate repede în plus, o problemă de altfel permenentă a brazilianului. Optimiştii credeau că datorită celor 24 de ani pe care îi are va mai putea juca ceva fotbal, dar nu la nivel înalt. Cu toţii s-au înşelat, iar Ronaldo a înviat din morţi după aproape doi ani de purgatoriu pentru a oferi cel mai bun fotbal al său arătat vreodată. A revenit chiar în buza Campionatului Mondial din Coreea şi Japonia, din 2002, şi n-a lipsit din lot. A înscris opt goluri, două chiar în finala cu Germania, şi a devenit golgheterul turneului şi campion mondial cu Brazilia, ultimul al sud-americanilor. În mod logic a venit şi cel de-al doilea Balon de Aur, în acelaşi an. Genunchii săi, care l-au trădat de atâtea ori, au rezistat exact cât a trebuit pentru a face diferenţa între un looser şi un geniu al fotbalului. Pentru Ronaldo au urmat cinci ani frumoşi la Real Madrid, dar ce fusese mai bun trecuse pentru el. Accidentările nu puteau să-l ocolească prea mult şi după un periplu la AC Milan s-a întors acasă, la Corinthians, doar pentru a-şi lua un la revedere sentimental. A făcut-o însă pe picioare, ca un învingător, nu pe un pat de spital sau într-un cărucior cu rotile, cum îl vedeau mulţi.

Îşi făcea freze penibile, nu se gela şi nu avea pătrăţele pe abdomen. Părea tot timpul mai gras decât trebuia şi nu făcea faza defensivă, spunând că alţii trebuie să alerge, iar el doar să marcheze. Avea dinţii mari, fălcuţe de bucătar, genunchi de plastilină, gleznă de aur şi inimă de leu. A câştigat mai puţin decât ar fi meritat. Spre finalul carierei, a spus că toţi oamenii mor o singură dată, dar el va muri de două ori: o dată când se va lăsa de fotbal şi o dată când nu va mai respira. Pentru prezent e doar celălalt Ronaldo, pentru trecut e unicul Ronaldo. Pentru fotbal va rămâne însă pentru totdeauna „Il Fenomeno", nebunul care a câştigat un Mondial cu ambele picioare rupte.

Aşa arătau genunchii lui Ronaldo după multiple operaţii.

Ronaldo, între Gardoş şi Latovlevici, la amicalul Brazilia - România, 1-0, din 2011, care a însemnat retragerea sa oficială din activitate. Deşi avea 36 de ani, multe kilograme în plus şi nu mai jucase fotbal de mult timp, după meci şi-a cerut scuze că n-a putut să marcheze.

Ce e campania «Pentru tine doar o monedă, pentru ei un viitor»

Campania umanitară de strângere de fonduri pentru Fundaţia Mihai Neşu, „Pentru tine doar o monedă, pentru ei un viitor” are ca scop colectarea monezilor pe care spectatorii le aruncă la intrarea în stadion pentru un meci de fotbal. În loc să le arunce, cei care asistă la meciurile de acasă ale Stelei din Liga Campioanilor le pot dona într-un loc special amenajat. Cei care vor, pot face donaţii şi la numărul de SMS 8837, costul fiind de 2 euro. Fondurile vor ajunge în conturile Fundaţiei Mihai Neşu, pentru ajutorarea copiilor cu dizabilităţi. Detalii despre campanie puteţi vedea pe www.moneda-viitor.ro.

Mai multe