Ea e «mama» naţionalei Spaniei!
Puţini sunt cei care au remarcat că pe banca ibericilor stă şi o femeie, poate şi pentru faptul că e o tipă discretă. Oficial, Silvia Weis Dorschnerova este doar delegatul naţionalei Spaniei, dar în realitate ea reprezintă mult mai mult pentru naţionala lui Vicente del Bosque.
Jucătorii o văd ca pe o mamă, fiind conştienţi că datorită ei nu le lipseşte nimic în timpul pe care-l petrec în cantonamentele primei reprezentative.
Din acest motiv, n-a mirat pe nimeni faptul că trofeul decernat campionilor europeni, câştigat de Spania în faţa Italiei, i-a fost încredinţat Silviei, în noaptea ce a urmat finalei de la Kiev. „Dacă Silvia n-ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată", a mărturisit fostul internaţional Fernando Hierro, care este astăzi directorul sportiv al Spaniei.
Responsabilitatea principală a Silviei este aceea de a şti la perfecţie toate regulamentele, dar ea îi ajută pe fotbalişti şi să-şi aleagă numerele de pe tricouri. Veteranii au întâietate, iar nou-veniţii aleg ultimii.
„De obicei, nimeni nu vrea să poarte numerele 12 şi 13, aşa că le spun băieţilor că acestea le vor aduce noroc celor care le aleg", a mărturisit doamna Weis. Silvia vorbeşte fluent patru limbi străine, engleză, franceză, germană şi cehă, un lucru foarte util în relaţiile cu arbitrii.
Nu-i place să apară în presă
Născută la Mönchengladbach dintr-un tată ceh şi o mamă nemţoaică, Silvia a ajuns în Peninsula Iberică la studii, pe vremea când era adolescentă, iar de atunci n-a mai plecat.
A lucrat mai întâi ca stewardesă, iar apoi, în 1982, a început să lucreze în cadrul Federaţiei Spaniole de Fotbal ca traducător în cadrul lucrărilor Comitetului de Organizare al Cupei Mondiale.
Un singur lucru nu le place spaniolilor la ea. Faptul că e extrem de zgârcită cu apariţiile sale în presă. De fapt, nimeni nu-i cunoaşte nici măcar vârsta cu exactitate, chiar dacă unele surse afirmă că ar avea 55 de ani.
„Eu sunt un nimeni. Nu am nimic de spus despre mine. Adevăraţii eroi sunt fotbaliştii", e răspunsul standard al doamnei Weis, atunci când e abordată de vreun jurnalist.