Editorial George Stanca / Abureli de vară...

1 iulie 2012 14:07   Fotbal intern
Ultima actualizare:

La ora asta când scriu, azi, trăiesc o dimineaţă însorită de duminică estival-caniculară, undeva la Telega... înfundat într-o salină. Unde sper să scriu mai mult sărat decât acidulat cum îmi este felul.

La ora asta când citeşti, onorabile lector, eşti deja în ziua de mâine. E luni. Finala CE s-a consumat. Pentru tine.

Eu, o aştept la noapte. Pentru tine, lucrurile s-au liniştit. Valurile mărilor care scaldă ţărmurile Italiei sunt mai calme.

La fel şi cele ale Mediteranei şi Atlanticului ce mângâie Iberia. Undeva lumea se reface după isteria victoriei de "ieri".

Numai eu nu ştiu nimic. Mai ales că nici nu am prevăzut finala asta, nu mi-am imaginat-o fără Germania, dar... Aş merge pe vivacea Italie.

Fotbalul s-a mai maturizat cu o competiţie esenţială. Progresul lui este, după părerea mea, minuscul. Şi, poate, îngheţat în rele.

Cu arbitri care au tras pentru o echipă, cu pariori nevăzuţi, dar simţiţi. Cu tribune mai goale, cu gazde nesimţite.

Cu scoruri cât mai strânse, ori, unde s-a scăpat calul, injust, dubios de mari...

Banul domină, dă un dinamism pragmatic şi uneori inuman. Vezi ce preţuri astronomice au unii jucători.

Preţuri cu care - nu sunt fariseu! - dar pe o criză mondială... se pot construi zeci de şcoli şi de spitale.

Să nu credeţi că sunt "dus", dar aici gândesc cu nostalgie. Şi nu sunt singur, ci alături de utopicul fair-play-man numit Cristian Ţopescu.

Visez un sport, nu numai un fotbal, eminamente amatoristic. Unul plezirist. Fără sponsori, cu voluntari. Fără sportivi profesionişti, cu amatori.

De entertainement. Fiindcă azi, falsul, trucajul, minciuna şi corupţia au năpădit sportul profesionist... Viitorul forbalului?

Vizionaţi genialul film "Rollerball" regizat de Norman Jewisson, în 1975, cu James Caan, John Houseman şi Maud Adams. Veţi vedea la ce se poate ajunge...

... Mă uit deja cu coada ochiului şi la campionatul nostru şi constat cu stupoare criza de autoritate ce a cuprins Dinamo, inutila opulenţă becalină de la Steaua, parvenitismul exclusiv al Ecomaxului clujean...

Şi, "nevoile şi neamul" coposianului Rapid, care a adus în Giuleşti după deloc regretata plecare a păcăliciului Răzvan Lucescu, un star promiţător: Gicu Grozav.

La cum l-am văzut jucând la „U" Cluj, va fi marea vedetă. Parcă e născut pentru Giuleşti.

Numai să nu îngroaşe rândurile jucătorilor care nu rezistă Bucureştiului: să se bambuizeze şi manelizeze rapid după modelul consacrat de Daminuţă şi ai săi...

În rest dacă e să mă pronunţ, Rapid are o formulă subţire, de criză. Cu un antrenor excelent, Neluţu Sabău.

Când am auzit că iar se vorbeşte, la televiziunile alea îmbârligătoare, despre Kakampionat şi Kakacupă, am avut reacţia unui Coman: lăsaţi-ne cu vrăjeala!

Pe mâine, cu finala de ieri...

George Stanca

Mai multe