Editorial George Stanca - Fotbaliada. Ce-i în sânul lui Avram?

S-a consumat o săptămână ciudată. Mediatic şi sportiv. Nu mă refer  la  meciul notabil din Liga Campionilor, cel dintre Milan şi Barca, nici la drama lui Luce tatăl nici concomitant la tragedia lui Raţ.

Ci, mă uit cu jenă în jegoasa şi răpănoasa curte mioritică, unde a scăpat din laţ Vasile Avram.

Vesel, surâzător ca un star de Hollywood, el s-a întors în fotbal cu o candoare virginală demnă de un apostol, înger, heruvim cumulaţi. Maica Parascheva cu icoana-n braţe!

Ba, sfidând unele interdicţii, s-a dus pe la birouri şi a dat chiar sfaturi . Lumea l-a primit cu braţele deschise.

Suntem un popor creştin, iertător. Chiar şi la nivel de procuror... Dar, ceea ce cred eu că se întâmplă cu el mi se pare terifiant. Odios.

De la băiatul acela arogant, plin de sine şi suficient, avem acum un Avram proaspăt. Mai deschis ca om, mai slab, mai musculos, fără osânza funcţiei trecute.

Cu un comportament de om liber, care parcă vine de la băi. Nici n-a gustat din turtoaia specifică locului de unde vine, nici gura nu-i pute! Statuia libertăţii în mişcare...

Căci - aici e tragic ! - el vine de unde se va întoarce. E bumerang. Acum, Vasile Avram are un rol greu: bănuiesc că acela de pion otrăvit.

E de văzut ce are ascus în sân. În sânul lui Avram... Eu cred că el, bietul, e momeal. Râmă. Mămăligă. La peştii mari !

Vânaţi de sus ca să fie sacrificaţi într-o campanie aparent septică pe altarul politic: "Uite, noi am făcut curat în fotbal!".

Dar cu băieţii inteligenţi, dăştepţii ? De fapt, căcănarii miliardari care put prin jurul Palatului din deal, posesorii asfaltului autostradal şi ai bordurilor municipale, cum rămâne? Pe ei nu căşunează nimeni ? Cu ei ce facem?

Poate, data viitoare... Adică, la anu şi la mulţi ani...