Editorial George Stanca / Marea finală imorală...

2 iulie 2012 16:07   Fotbal intern
Ultima actualizare:

Spania 1-0; apoi 2-0; apoi 3-0; apoi 4-0! Scor nesimţit! După ce că ”bara-bara” , 1-1, la meciul din grupă; după ce că Italia, prin hazard, a rămas în zece oameni, tu Spanio, fă!, pe care te credeam o doamnă - că deh, eşti Regat nu republică, ai ştaif - mata vii şi o măcelăreşti, o umileşti pe sora Italia?

Nu-ţi ajungea 2-0, ai? Nesimţito! Huideo! Că dacă aş fi spaniol m-aş bucura zece zile şi zece nopţi, dar pentru Europa victoria asta a ta a fost jegoasă şi imoralăăăă.

Zău că m-a supărat "moralul de învingători" de kakao al spaniolilor. E ca şi cum găseşti un orb pe stradă, îl iei de mână să-l ajuţi, şi profitând de faptul că nu vede, ca majoritatea orbilor fă!.... tu îl laşi să cadă într-o hazna.

Și te mai şi bucuri... bine-ţi şade...mânca-te-ar criza ca pe Grecia...

Nu mai am de adăugat decât faptul că Balotelli e de rahat. Tot despre moral e vorba.

După ce a dat două goluri superbe a început să se laude că dă 4 la finală. Cui mă, Spaniei?!! He he he! Cretino!

A intrat umflat, şi s-a zbătut ca un limbric în mediul lui . Aaa!, s-a remarcat la final, când zice presa, nu a ştiut să piardă.

Nu-i adevăraat , nene !Unde scrie că trebuie să ştii să pierzi. Poate la popoare d-astea mici ca noi, ungurii, bulgarii şi ca africanii lui Ballotelli.

Dar acolo, în lumea bună, nu !Nu ai voie să pierzi! Oricum, şi aşa urât de galerie căreia i s-a rebăgat pe gât cu două perle negre, Mario revine la condiţia iniţială: detestat.

E cam cum e cu bietul Coman la Rapid... Aşa că, rămân cantonat la ideea mea iniţială: a fost o finală cu un scor dezonorant pentru Spania.

După un meci frumos în care talentele numeroase şi fabuloase ale unor jucători spanioli nu le contestă nimeni. Corect şi elegant era un scor regal: 2-1...

Dar, istoria nu se termină aici. Căci italienii chiar dacă nu au fost buni oşteni, la muzică şi la fotbal nu-i poate bate nimeni, definitiv.

Aş vrea să mai trăiesc încă 35 de ani s-o văd pe Spania jos, luată la bombeuri (sau bombee), călcată-n crampoane de o Italia reînviată.

Și apoi pot să mor liniştit la 100 de ani. Aşa să-i ajute Dumnezeu... Spaniei.

George Stanca

Mai multe