FCSB – Sporting, mina de aur a bişniţarilor

Bişniţa a fost în era comunistă singura metodă prin care românul de rând putea face rost de obiecte altfel inaccesibile lui. De această meteahnă se scapă greu şi nici în 27 de ani de piaţă liberă nu ne-am vindecat total. Dacă blugi, ţigări şi casetofoane poate cumpăra acum oricine, nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu biletele la marile competiţii sportive!

Roş-albaştrii au făcut un 0-0 imens la Lisabona şi au jucat miercuri returul de pe Arena Naţională cu grupele Ligii Campionilor pe masă. Dornici să vadă pe viu confruntarea care o putea readuce pe FCSB la acest nivel după doi ani de absenţă, fanii au luat cu asalt cele 55.000 de tichete puse în vânzare. A fost bătaie mai întâi pe internet, iar apoi la casele de la stadion, unde s-au pus în vânzare ultimele resturi. După finalul vânzărilor a început însă distracţia! Cei care nu aveau nici un gând să vadă returul cu Sporting, ci doar să profite şi ei puţin de pe urma emoţiei care a învăluit acest meci, şi-au scos biletele la revânzare.

Astfel, intrarea în Arena Naţională dinspre Bulevardul Basarabia a fost înţesată miercuri de tot felul de persoane dubioase care vorbeau în şoaptă. Nu, nu-i durea în gât, ci încercau cât mai discret posibil să-ţi vândă un loc în stadion de trei sau chiar patru ori mai scump decât făcea el oficial. Cu jandarmii situaţi la umbră, într-un colţ, fără vreo intenţie să-i deranjeze, aceştia şi-au făcut afacerile în linişte.

Mulţi au plătit 100 de lei pe un tichet la peluză cumpărat de bişniţari cu 30 de lei, 160 de lei pe un tichet la tribuna a II-a care s-a vândut online cu 60 de lei şi proporţia s-a păstrat pentru biletele la toate categoriile. „Avem ce vrei tu, bosulică! Pfff, şase unul lângă celălalt n-am, dar lasă-mă puţin că-ţi fac rost! Nu te mai duce la case că nu mai sunt bilete. Doar la mine mai poţi să găseşti!”, a sărit pe noi un bărbat când nici nu oprisem motorul maşinii care ne-a dus la Arena Naţională. Câţiva chibiţi cu buget fix n-au pus botul şi s-au aşezat de la ora 13.00 la o coadă de cinci ore pentru că li s-a transmis că la ora 18.00 se vor mai vinde câteva rezervări neachitate. Cei cu mai puţină răbdare au scos banul către bişniţari prin spatele copacilor sau pe la terasele din jur.

Astfel, piaţa neagră a biletelor de la FCSB – Sporting a mers miercuri mai bine decât cea agro-alimentară de la Obor. Până la ora meciului, comerţul s-a desfăşurat frumos, pentru că atât timp cât există cerere şi ofertă nimeni nu poate interveni inutil cu legi şi restricţii. Păcat că fotbalul românesc nu oferă mai multe astfel de oportunităţi! 

Traficanţii care te agasează pe stradă se văd urât, dar această piaţă neagră e pistol cu apă pe lângă ce se întâmplă pe internet. „Ne-au omorât hackerii, frate! Le-au luat pe toate de pe calculator. Abia am prins şi noi câteva. Şi am stat la o coadă de un kilometru”, s-a plâns unul dezamăgit că şi la această meserie cei mai adaptaţi prosperă. Şi are dreptate! Toate site-urile de vânzări online erau pline miercuri de anunţuri care ofereau bilete la FCSB – Sporting, iar comercianţii online erau şi mai lacomi.