Fotbal, sânge şi război - partea a 3-a

26 ianuarie 2010 12:37   Fotbal intern
Ultima actualizare:

Incursiunea ziaristului britanic Dave Fowler în lumea huliganilor Delije de la Steaua Roşie nu s-a terminat. Ea continuă cu alte relatări despre cei mai răi fani din Europa, dar şi despre ridicarea, în centrul grupului Delije, a celebrului criminal Arkan.

Citeşte şi

Fotbal, sânge şi război. "Delije", cei mai feroce huligani - Prima parte

Fotbal, sânge şi război - partea a 2-a

Igor Todorovici, unul dintre locoteneţii conducătorului Zoran Timici, explică de ce şi cum sunt fanii Stelei uniţi cu cei ai echipei Partizan, în mod surprinzător pentru cei care nu-i înţeleg pe sârbi.

"Fanii lui Partizan îi urăsc pe cei ai Stelei Roşii, dar, la sfârşitul zilei, şi ei sunt tot sârbi. Una dintre zicalele noastre faimoase este că atunci când noi sârbii suntem uniţi atunci nu putem fi înfrânţi. Luăm acest sentiment în serios".

La finele anilor '70 şi începuturile anilor '80, terenurile de fotbal au devenit populare în Iugoslavia ca zone în care se făceau recrutări naţionaliste. În mai 1980, atunci când Tito, conducătorul ţării, a murit, acesta nu a lăsat în urma lui un succesor unificator. Aşa că fotbalul a devenit terenul pe care se purtau luptele naţionaliste între sârbi şi croaţi.

Violenţele au escaladat, odată cu dărămarea regimului. "Grobarii" (Groparii) de la Partizan au devasta pe muzica trupelor punk britanice, în timp ce fanii Stelei şi-au atacat duşmanii cu bâte de fier şi baionete.

În Croaţia, un lider al huliganilor sârbi a răpit un suporter al celor de la Hajduk Slipt, formaţie din Croaţia, pe care l-a violat cu o coadă de mătură timp de două zile.

Mai citeşte

Se îndreaptă lucrurile în Anglia: celebrii «hooligans» s-au mai liniştit

Violenţa ultraşilor ucide şi aduce puşcăria. S-a întâmplat în Serbia

«Grobarii» au dat foc la Maracana belgrădeană

Fenomenul ultras s-a născut în fosta Iugoslavie

La începutul anilor '90, naţionalismul sever şi sentimentul anti-guvernamental era aşa de împrăştiat între suporteri încât luptele între fani şi poliţişti erau la ordinea săptămânii. Pe 13 mai 1990, Steaua Roşie a jucat un meci în deplasare la Dinamo Zabreg, în ceea ce avea să fie ultimul meci înainte de căderea diviziei iugoslave şi a statului în sine.

Martorii au descrise scene groaznice chiar şi pentru huliganismul din Europa. Mii de fani Delije s-au luptat cu "Bad Blue Boys" din Zagreb, dar şi cu poliţia locală.

Jocul a fost abandonat după 10 minute, dar nu înainte ca cel mai bun jucător al gazdelor, celebrul Zvonimir Boban, care mai târziu a plecat la Milan, a lovit un poliţist care încerca să le taie drumul croaţilor spre peluza sârbă. Luptele au durat mai bine de oră, în cele din urmă stadionul fiind incendiat la propriu.

Cândva după 1990, liderul sârb Slobodan Milosevici devenise aşa de îngrijorat de activităţile celor de la Delije încât l-a pus pe şeful securităţii, Jovica Stanisici, să-l angajeze pe Arkan (Zelijko Raznatovici) pentru a-l ajuta să-i controleze şi să direcţioneze violenţele huliganilor. Arkan, un criminal şi un agitator, care a fost asasinat la 15 ianuarie 2000, a înţeles că Steaua Roşie ar putea fi pentru el ce a fost Real Madrid pentru Franco - o forţă şi influenţă în societate.

Arkan a preluat controlul grupului Delije, supervizând totul de la vânzarea biletelor către străini până la intimidarea oficialilor.

foto - Arkan în prim plan

Şi-a construit o luxoasă vilă cu faţa spre stadionul Maracana. Construcţia era un exerciţiu post-comunist cu marmură lucioasă şi geamuri fumurii, încărcată cu antene satelit. Într-un an, începuse chiar să recruteze şi să organizeze grupuri de naţionalişti, cunoscuţii "Tigrii". Aceştia erau celebri pentru războiul purtat în Croaţia şi mai târziu în Kosovo. Războiul era în aceste regiuni un business dar şi o chestiune politică. Prin invazie, jafuri şi stabilind monopoluri la petrol, alcool şi ţigări, Arkan s-a îmbogăţit în timp ce sârbii de rând erau săraci.

Arkan a recrutat masiv din peluza Nord a Maracanei. Sute de fanatici s-au mândrit că au intrat pe mâna acestuia, devenind maşinării de ucis. Dar nu toţi Tigrii erau Delije, mulţi fiind Grobari de la Partizan.

Citeşte în zilele următoare ultima parte a poveştii lui Dave Fowler şi relatarea unui fan al Partizanului, membru al Parlamentului Serbiei.

Povesteşte-ne pe FORUMUL CLICK trăirile şi impresiile tale despre fenomenul ULTRAS

Mai multe