Fotbaliada: Noi, messii şi ronalzii 1. Noi.
Am văzut mult fotbal în viaţă. Chiar destul. Poate că dacă nu mă apucam de citit literatură - cu scrisul e altă poveste - aş fi văzut şi mai mult. Şi, mereu spun, cred că îmi ajunge.
Sau, şi mai bine spus: e suficient. De câte ori am zis că nu mă mai interesează, că nu mai vreau să văd, că mă enervez şi pierd timp inutil pentru nişte prostii ? Sau, dimpotrivă, că fotbalul e viaţă şi m-am pus pe filozofat... dar de renunţat nu pot. Măcar că o răresc. Iată, decid că nu mă mai uit la ai noştri. Dar, ceea ce se petrece acum în Ligă e de-a dreptul viaţă, realitate crudă, e fascinant de trist: efectul crizei asupra sportului rege. Decesul fotbalului. Decesul unor mari mituri locale: Craiova, Timişoara, Bistriţa, Giuleşti, Galaţi... şi staţi că mai vin. Finalul va fi hilar şi tragic. Campionatul, liga se vor desfăşura în două săptămâni tur-retur între echipele Steaua, a lui Gigi Becali şi Mioriţa a lui Gheorghe Becali, care vor cumpăra toată crema românesc. Naţionala va fi tot Steaua iar preşedintele FRF, CCA, al Ligii 1, 2, 3, 4 plus infint, fi-va implacabil dl. deputat George Becali...
Las gluma trist-amară la o parte: ceea ce mă mai ţine să privesc la fotbal în afara spectaculosului element tragic naţional este fotbalul european. Noroc cu Internetul, cu Digi, Sopcast, Sportlemon... văd mai tot. De fapt la ce mă uit e simplu. La Messi. La Ronaldo, la Ronaldo şi la Messi. Urmează Dan Petrescu, Lucescu şi italienii dragi mie dintotdeauna. Mă mai scap şi la Granada lui Torje dar mai ales la Zaragoza lui Săpunaru, cel mai nedreptăţit jucător român. Autorul nedreptăţii este, desigur, Piţurcă.
Alături de încăpăţânarea sa de Taur, ca şi subsemnatul, şi de oltean (ibidem) îndărădnic (până aici! )... eu nu pricep cum Piţi, tu Piţi, când ai o mână de jucători la dispoziţie, să îţi permiţi luxul să laşi de-o parte nişte valori. Una/ unul e Săpunaru. Dar, mai este şi un altul sub nasul selecţionerului: Lucian Sînmărtean. Care a dovedit-o că şi dacă joacă un sfert de ceas poate decide singur un meci, un scor. Măi Victore, - vorbesc cu selecţionerul, nu cu premierul... - chiar dacă unul dintre copiii ăştia te-a înjurat de muiere ca la olteni şi tot trebuie să-i chemi la lot. (va urma)