Giuleştina. Cu speranţe temătoare..

Născuţi iar nu făcuţi. Nu parveniţi. Departe de tipologia coposiană avidă doar de bani, fără suflet, fără inimă. Haìnă, doar cerebel şi intestin. Ca şerpii fără sânge-n ei, doar apă plată de la gheaţă... Spiritul giuleştin renaşte. Speranţe, mai mari decât turnul Ascensorul din Giuleşti. Mii de rapidişti stau cu sufletul la gură şi cu speranţa în coşu' pieptului. Echipa rămasă din sărăcie are numai jucători-speranţe. Numai copii crescuţi şi păstraţi aici. Cu Tata Pancone în cap. Nu trebuie să îi considerăm trădători pe cei ce au plecat. Sunt de carieră, au o vârstă. Le mulțumim. Sătui de ţepele defunctului cofetar indezirabil din Giulești, vor un viitor sigur. Să lăsăm trecutul. Viitoul pare roz. Pal, da' roz...

Dl. Cristescu a arătat că ştie ce vrea, are maturitate suficientă ca rapidist vechi, şi bugetul de liga a 2-a necesar. Eu tot mai sper că i se va alătura şi potentatul ceferist Gruia Stoica, nu ştiu de ce, pierdut pe drum. Sau care stă într-o vizuiună strategică...

Acum, stadionul poate fi plin ca pe vremurile romantice, dar de neplăcută amintire... când jucam cu Metalul, Progresul, Oltul Sf Gheorghe... Căci, moralul ajuns la glezna furnicii, ne creşte cum creşte cozonacul în formă.

Nu ne interesează soarta lui Jiji. Care se bucura nevolnic de insolvența noastră. Acum noi ne bucurăm de "libertatatea" lui şi des-europenizarea Stelei. Vedea-l-aş şi pe MM şef... (de cameră) la Stuful Chilia. Dar, să fie la ei, acolo...

Dacă mă mai tem de ceva e vreo bombă întârziată a Geniului rău. De vreun bulgăre de rahat pus în acel pandişpan de la AnaPan... De vreo belea ascunsă, oneroasă. De vreun şancru financiar... Eu nu de George mă tem, ci de ţepele lui... Căci, să o spun clar, dle Cristescu: aveţi mare curaj! Fie ca măcar odată-n viaţă, Copos să se-arate drept. Şi, să nu-şi mai viseze decesul cu echipa-n braţele lui scurte, de neam bun...

Aferim!