Neşu strânge bani de ziua lui

Astăzi va fi agitaţie mare la stadionul din Utrecht. Cu ocazia meciului de campionat cu AZ Alkmaar (ora 15.30), va fi organizată o campanie de strângere de fonduri, în care vor fi implicaţi inclusiv suporterii clubului olandez.

Fanii lui FC Utrecht au fost chemaţi mai repede ca de obicei la meci pentru a putea face donaţii şi pentru a putea asista la celebrarea zilei lui Neşu, imediat după încălzirea celor două echipe.

Bineînţeles, Mihăiţă va fi şi el prezent, sperând ca tribunele arenei să fie arhipline. De altfel, clubul a anunaţ că banii strânşi pe ultimele 2.000 de bilete vor fi direcţionaţi tot către „Fundaţia Mihăiţă Neşu".

A doua zi, luni, va avea loc un alt moment special, cu acelaşi scop final, de strângere de fonduri.

„Gala Mihai Neşu" va fi un eveniment destinat în special sponsorilor şi oamenilor de afaceri din Utrecht, o masă de 10 persoane putând fi rezervată în schimbul sumei de 2.900 de euro.

La gală vor fi prezenţi şi cei trei ambasadori ai fundaţiei: George Ogăraru, cel mai bun prieten al "Bişonului", Dries Mertens, fost coleg de echipă cu Neşu, şi antrenorul Van Hanegem.

De asemenea, tot luni, românul va fi recompensat cu premiul D'n Opkikker, trofeu acordat an de an, din anul 1973, fotbaliştilor din Olanda victime ale unor grave accidentări.

Nu se dezlipea de minge când era mic

Utrecht TV a prezentat ieri un portret al lui Mihăiţiă Neşu. La începutul reportajului, apar şi câteva fotografii cu "Bişonul" de când era mic.

Într-una, Mihăiţă ţine în mână o minge, sub privirile miliţienilor, iar în altă imagine viitorul fotbalist îşi etala calităţile de atlet.

Portretul cuprinde şi interviul pe care l-a acordat Neşu atunci când a ajuns la Utrecht.

„Eu nu sunt un supertalent, dar îmi place să alerg şi mă lupt pentru fiecare minge", spunea fotbalistul.

Viaţa lui Mihăiţă de la accident

10 mai 2011: la un antrernament, Neşu s-a ciocnit cu un coechipier şi şi-a rupt o vertebră. „Nu-mi simt corpul!", le-a spus el doctorilor şi coechipierilor veniţi în jurul lui. A fost operat imediat în Olanda.

24 mai 2011: Neşu a fost scos de la terapie intensivă. Respira fără masca de oxigen.

27 iunie 2011: Neşu se putea deplasa cu un scaun cu rotile pe care îl controlează cu ajutorul bărbiei.

16 iulie 2011: la 65 de zile după operaţie, Neşu le transmite un mesaj celor care l-au susţinut: „Îmi daţi putere, vă mulţumesc! Acum pot controla scaunul cu rotile şi cu mâna dreaptă, nu doar cu bărbia".

23 noiembrie 2011: "Bisşonul" părăseşte clinica De Hoogstraat, având permisiunea doctorilor să continue recuperarea acasă.

8 ianuarie 2012: Neşu a simţit pentru prima dată contracţii la bicepsul mâinii stângi.

16 ianuarie 2012: Fostul fotbalist a susţinut prima sa conferinţă de presă de la accident. El a anunţat crearea Fundaţiei Mihai Neşu care va ajuta oamenii cu handicap din România, în special pe cei din Oradea.

«Sunt cel mai faimos fotbalist român!»

Într-un interviu acordat în presa olandeză, jucătorul, aflat sub contract cu Utrecht până în vară, şi-a mărturisit temerile şi suferinţele, dar şi speranţele de a redeveni un om normal.

Neşu despre...

Viaţa sa: Am stat şase luni într-un centru de reabilitare. Nu mai suportam. De două luni sunt acasă. Acum mă simt mai bine.

Puţin mai bine. M-am decis să stau temporar în Olanda. Avem o casă frumoasă, iar aici condiţiile sunt foarte bune pentru cei aflaţi în scaun cu rotile.

Celebritate: Acum sunt cel mai faimos fotbalist din România. În timp ce eu nu mai joc deloc.

Anul trecut am fost subiect de ştiri mai mult decât oricine. Nu-mi place publicitatea, eu rareori dau un interviu.

Revenirea sa: După accident, mă aşteptam ca în opt luni să-mi revin total, ceea ce nu s-a întâmplat.

Singura mulţumire vine din faptul că mă simt puţin mai bine decât au prezis medicii.

Primul doctor care m-a văzut credea că nu voi mai putea respira normal, iar viaţa mea va fi legată de o maşină.

Progresele pe care le face: În opt luni, mi-am revenit puţin la braţul drept. De la umăr până la cot, nervii sunt recuperaţi oarecum.

Mai jos nu-mi simt decât foarte puţin degetele. Eu nu simt rece sau cald. O dată la câteva luni simt totuşi ceva progrese.

De exemplu, acum pot să-mi ridic braţul stâng cam doi centimetri, lucru pe care nu-l puteam face la început.

Proiecte: Ambiţia mea cea mai mare e de a renova un centru de reabilitare pentru copii din Oradea, oraşul meu natal.

Aş vrea să fie ceva modern, la standarde ridicate pentru ca părinţii să-şi poată aduce copiii la noi.

De asemenea, voi dota acest centru cu scaune cu rotile aduse din Olanda.